De cateva seri incoace mi-a revenit gustul pentru lectura. Am optat pentru "Cel mai iubit dintre pamanteni", roman citit mai intai in graba ultimului an de liceu. Acum, in linistea nocturna a camerei, citesc alene si nu mai mult de-o jumatate de ora. Imi las ochii si mintea sa zaboveasca minute intregi asupra unor pasaje. Rememorez. Imi odihnesc mainile pe coperta tare si texturata, ce tine captive si perfect aliniate paginile veline, putin galbui, cu proaspat miros de tiparitura. Imi place sa redescopar gustul lecturii. Totul e asa cum trebuie sa fie, asteptandu-ma tainic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e un gunoi, prea multe cuvinte pentru o poveste care putea fi cu mult scurtata. Parerea mea! Poveste in sine este extraordinara.
RăspundețiȘtergerevolumele astea imi amintesc de liceu cind am incercat sa le citesc , nu am reusit pentru ca nu aveam mintea suficient de coapta ca sa pricep tot ce era acolo si apoi luata de viata nu mi-au mai cazut in mina, poate cindva o sa reusesc sa termin romanul
RăspundețiȘtergereBravo tie ca ai reusit sa te mobilizezi sa citesti zilnic !
so cum e cartea? ma gandeam si eu s'o reiau [in liceu am fost entuziasmat dar nu conteaza] de asta intreb.
RăspundețiȘtergereSincer, mie imi place. Si asa, ca exercitiu de lectura.
RăspundețiȘtergerepoate'i faci o minirecenzie cand termini? id be curious.
RăspundețiȘtergere