cum sa recuperezi taxa auto

Azi fost un nou termen infatisare la tribunal. Ma judec cu Finantele si Mediul de la inceputul anului. Intampinari, chemari in garantie, termene lungi de asteptare etc.
Ma reprezint singur. Consider ca cei 500 lei pretinsi de avocat nu-si gasesc justificarea. La inceput n-am inteles o boaba din pasareasca avocatilor. Treptat, treptat, dupa ce am capatat vechime prin salile de judecata am inceput sa inteleg si chiar sa le vorbesc limba.

- Cauza 64... [...] in calitate de reclamant si Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice
- Ma prezint in cauza
- Ce cereti, pe fond?
- Admiterea cererii dupa cum a fost formulata, incluzand si dobanda legala aferenta sumei
- Ramane in pronuntare.

Daca Finantele si Mediul nu fac recurs (si de obicei nu mai fac) ar trebui sa am acasa hotararea in max. 30 de zile.
Daca voi recupera vreodata si banii respectivi, asta ramane de vazut.
Macar sunt impacat ca nu am stat pasiv, lasand Finantele sa si bage mana la mine in buzunare.

PS: Pentru oricine care se afla intr-o sitatie similara. Va dau un sfat sincer. Nu stati pasivi, actionati, dati statul in judecata, daca nu aveti bani, invatati sa va reprezentati singuri. Nu e greu. Se poate.

replici

Dialog ieri intre mine si o colega:
- Mai, tu esti prea tupeist si obraznic.
- Asa. Si?
- Trebuie sa fii mai calm.
- Sunt, dar adeptii prostiei intotdeauna reusescsa ma enerveze.

Da, de aproximativ 20 luni ma gandesc daca e cazul sa mai scriu pe blog.
Motive? Sunt destule pentru ambele parti.
Temeri? Probabil la fel, dar intr-un numar mai mic.
Asteptari? De nici unele.
De ce am revenit in online?
Probabil pentru ca simt ca inca mai am ceva de spus. Mie? Poate celorlalti care -la fel- sunt inca interesati de ce fac/scriu/gandesc.
Asadar, la drum. Din nou.

old stuff

Numai cand incepi sa faci odine in lucrurile vechi, iti dai seama cate ai adunat in decursul a "n" ani. Majoritatea nefolositoare sau in cel mai bun caz cu o utilitate indoielnica: "poate vor mai trebui candva". Personal, imi place sa cred ca ma pot debarasa cu usurinta de vechituri. Cand vine insa vorba de oameni trecuti de 50 (sau, mai rau, de 60) de ani, iti dai seama ca nu vor sa arunce nimic. Totul le apare ca fiind folositor, char daca nu stiu prea bine la ce. Dar nu conteaza. Important e sa ramana in continuare in boxe, beciuri, garaje, ocupand inutil spatiul.
Tata, de ce nu arunci toate vechiturile astea?
Lasa ca poate imi mai trebuie.
Dar cand a fost ultima data cand ai folosit ceva de aici? Acum 10... 15 ani?
Tacere. Si incapatanarea de-a muta -sub pretextul unei curatenii generale- lucrurile vechi dintr-un loc in altul.

babies, babies, babies...

Abia au trecut 3 luni de la nunta si ma pomenesc din ce in ce mai des cu intrebari de genul: "Da' voi cand faceti bebe?", "Pe cand un bebe?" sau "Vine bebele?". Babies, babies, babies. Exact ca in melodia Natashei Bedingfield; asa, pe final. Nu ca ar fi rau sa avem copii, dar omeni buni, INCA NU. Nu ne purtati grija. Viata noastra sexuala e bine-mersi. Cand va fi cazul o sa ne vedeti cu produsul final in carucior.
Till then, don't be so fuckin' curious !

photo source: flickr.

luna... de miere?!

Acum exact o luna spuneam fiecare cate-un "DA" raspicat. Momentul zero, cum s-ar zice. Parca a fost ieri. Ce-am facut in perioada asta? Pai ia sa vedem:
- una bucata concediu "saptamana de miere"
- treburi administrative (schimbarea numelui ei si alte acte) la Primarie
- un sejur de cateva zile la tara, la aer curat
- un examen, eu
- o varicela, tot eu ;)
Azi trebuia sa sarbatorim. Macar cu pajitura si sampanie. NU s-a putut din cauza ultimului punct din lista. In fine, ocazii vor mai fi mai ales daca e ne luam dupa criteriile de aniversare a casatoriei.

pervers si pe neasteptate

Viata e plina de lucruri neprevazute. De exemplu varicela. Apare fie la varsta copilariei, fie la maturitate, cand te astepti mai putin si crezi c-ai scapat de ea. Evident ca la mine s-a gandit sa aleaga ultima varianta. Initial am facut o frumusete de febra iar acum au aparut si "bulinele". Cel mai neplacut e totusi cu febra: dureri groaznice de cap, oboseala, lipsa de concentrare. Nurofenul si Paracetamolul n-o pot ademeni decat temporar spre valorile normale. In rest isi face de cap undeva in jurului lui 39°C.
In momentele de luciditate fac munca de documentare pe net. Uite asa am aflat ca la subiectii maturi sansele unor complicatii sunt mult mai mari decat in cazul copiilor; iar formele de manifestare sunt mult mai nasoale. Ce dragut!
Si ca tot vorbim de varicela: de pe net am mai aflat ca cineva s-a gandit sa faca jucarii de plus care imita microbii si virusii, inclusiv varicela-zoster.
Totusi, boala asta are si alte parti placute: poti lenevi in pat cat vrei, poti citi, poti asculta cata muzica vrei, documentare de pe NG, Discovery & Co.
2 saptamani de leneveala garantata.

ultimul bastion al copilariei

Cand incep sa-ti moara bunicii simti cum tabloul copilariei (care ti-i infatisa atotputernici si nemuritori) incepe sa se destrame, sa se piarda. Cand insa cade si ultimul "bastion", cand esti anuntat telefonic ca s-a stins din viata si ultima bunica, simti ca se prabuseste un intreg univers.
In ultima vreme s-a ramolit si s-a senilizat: incepuse sa aiba momente in care nu reusesea sa ne mai recunoasca. Si totusi... si totusi...
Tata era cel care statea la tara cu ea. Noi eram prea ocupati cu serviciul, legati prin mii de fire invizibile de nimicurile cotidienie. Venise la oras sa-i mai duca niste mancare gatita. A stat doar cateva zile. Azi, la intoarcere a gasit-o moarta, inca calda. A murit in singuratate, fara nimeni aproape. Poate asa a vrut Dumnezeu.
Si totusi... si totusi... e persoana care m-a crescut aproape 7 ani, persoana mi-a punctat copilaria. Nu pot sa spun ca am iubit-o. A fost probabil doar respect. Dar moartea ei doare. E-o moarte a propriei mele copilarii. O pregustare a propriei mele morti. Sunt trist.

social networking

Mi-am sters conturile din retelele de social networking. Nu inteleg de ce atat de tarziu.
Interactiune cu ceilalti zici? No thanks.
Prea multi looseri, cocalari, manelisti, neanderthalieni sau pur si simplu retardati wannabe.

christmas wish

M-a intrebat cineva ce-mi doresc de Craciun. Daca asa avea puterea, mi-as dori sa fiu un magnet care sa-i atraga la un loc pe putinii mei prieteni de suflet, imprastiati prin toata tara. Asta ar fi cel mai frumos cadou de suflet. Dar lasa ca vine, ea, nunta....

colindul sfant si bun

Iubesc perioada asta a colindelor. A umbla din casa-n casa si a aduce bucurie & pace in sufletele gazdelor si a celor ce te asculta - iata cel mai minunat lucru. Nu mancarurile asezate frumos pe mese, nu bauturile in diferite cantitati si sortimente, nu fructele rasfatandu-se in panerele pline ori dulciurile aduc bucuria si fascinatia Craciunului, ci tocmai umblatul cu colinda. Din pacate e-o traditie ce se pierde teptat, invaluita in aburii comoditatii, ai tehnologiei si, de ce sa n-o recunoastem, ai alcoolului.
In fiecare an impreuna cu o mana de prieteni tinem stindardul sus. E-adevarat ca grupul anual sufera modificari. Multi sunt deja casatoriti, asezeati la casele lor, victime ale comoditatii a altor griji. Putini am mai ramas din vechea garda si parca deja ma simt... batran si depasit de situatie. Lucrurile astea m-au facut sa ezit anul acesta, sa ma gandesc serios sa ma retrag si eu. Si totusi, pana la urma a fost ceva ad-hoc si in acelasi timp extraordinar. E ca un fitil care, o data aprins, n-ai cum sa-l mai stingi. Si cand ma gandesc ca voiam sa renunt... Ce prostie!

poze de avatar

Sunt conservator. Inclusiv cand vine vorba de avatarele interlocutorilor mei de pe YM. Daca nu-i pot privi in fata, macar sa le pot vedea mutrele.
Multi dintre ei raman fideli uneia sau catorva poze cu ei insisi. De obicei au inceput cu dreptul: puneau poze cu ei. Dar lucrurile au evoluat: acum apar in cadru si partenerele, ca dupa o scurta perioada poza lor sa fie inlocuita cu poza iubitei/prietenei/sotiei. Taticii -mai ales- isi pozeaza propriul copil, mai ales in primele luni de viata. De parca asta ar fi cel mai reprezentativ lucru pentru TINE in comunicarea cu prietenii TAI.
Stiu ca e "dragutz", dar va rog eu frumos: reveniti-va!

Mos Nicolae

Chiar daca personajul istoric "Mos Nicolae" n-ar fi existat, cu siguranta ca ar fi fost inventat de copii. Cred asta, mai ales dupa o intamplare draguta de azi.
Am fost plecat iarasi pe niste meleaguri devenite dragi. Soferul (care, de altfel e si patronul firmei de transport) e-un tip amabil si, intre altele, aduce si pachetele trimise bunicii de la tara pentru copii si nepotii de la oras.
Azi i-a adus ceva unei doamne care l-a asteptat insotita de fiica ei de cativa anisori. Ce mai, o scumpete de fata! Cu glasul ei cristalin si ochisorii rugatori s-a adresat soferului:
- Sa-i spui lu' buni mea sa-mi trimita si maine un pachet. Te rog eu frumos!

primul colind

In seara asta nu mica mi-a fost mirarea cand, la o trececere de pietoni in drum spre casa, am dat nas in nas cu un grup de tineri colindatori. O secventa desprinsa parca dintr-un miting pacifist: au trecut strada colindand frumos si poate putin-putin timid. Iar ceea ce li se simtea in glasuri era bucuria si sinceritatea sarbatorii ce se apropie cu repeziciune. Ce bine-i cand lumea iese din tipare si cu ceva bun. Multumesc. E primul colind de sulfet auzit anul asta.

puzzle

Ca tot am ceva mai mult timp liber (am lasat-o mai moale cu netul) am zis sa ma apuc de un sport nou: puzzle. Adevarul e ca-mi doream si altceva in dupa-amiezele lenese de week-end. Am inceput cu ceva autohton: castelul Peles. Sper ca saptamana asta sa-l dau gata si sa ma pot apuca de altceva.
PS: Asa, sa nu uit: nerecomandat pentru astia mai.. nerabdatori.

traditii uitate

Discutam duminica cu unul din batranii satucului unde imi place sa mai merg din cand in cand. Daca ai rabdare sa ii asculti, iti dai seama ca-s izvoare de intelepciune si informatii - ca sa nu mai zic de ideei de scris pe blog :).
Mi-a povestit lucruri din viata lui, despre razboi, despre minerit si munca din metalurgie, si, la final ceva despre... clopote. Incerc sa redau cat mai fidel cuvintele.
"Ehei, s-au schimbat vremurile. Acum nu se mai trag clopotele ca inainte. Multi smucesc funiile fara nicio randuiala. Cand eram tanar in satul vecin era un clopotar tare vrednic. Cand era vreme grea tragea intr-un fel, la foc, altfel, la slujbe cu alta randuiala. Erau trei clopote in turla bisericii si le tragea pe toate deodata la slujbele mari. Stiam si cine-a murit dupa cum se trageau clopotele: cel mare pentru batrani, cel mic pentru copii si pentru aialalti cel mijlociu. S-au cam dus vremurile alea. Acum le-au bagat pe toate la curent de-ti canta si lambada daca vrei."

vin sarbatorile?

Ieri, in prima zi de scoala a plouat. Furios, turbat, antagonic. A fost altfel. Am scapat de florarii ambulanti care ocupau de obicei trotuarele. Surprinzator, a fost bine. Azi ploaia s-a oprit pentru cateva ore desi frigul isi spune in continuare cuvantul. Am frunzarit putin orasul. Acelasi feeling: lume multa si -nu stiu de ce- o atmosfera tipica de Craciun: caldura & ambianta din magazine, agitatia, dorinta de a cumpara cadouri pentru tine si pentru cei dragi. M-am simtit foarte generos pe latura financiara. Feeling de sarbatori ?!?

multumesc!

Am trecut oficial in barca numita invatamant si, cu toate astea mai pot lua inca un job part-time. Seful actual a fost super-ok in ceea ce priveste plecarea mea din firma. Daca macar 40% dintre manageri ar fi ca si el, lumea ar fi cu siguranta mult mai buna. E atat de... tonic sa intalnesti oameni minunati; iar lucrurile sa se rezolve atat de... la fix.

Hajduszoboszlo cu ceva peripetii

Satul de jegul, nesimtirea si preturile astronomice din turismul intern, m-am orientat spre oferetele din ograda vecinilor: Hajduszoboszlo. Pentru cine nu stie despre ce e vorba, Hajduszoboszlo e un soi de Baile Felix, insa muuuult mai bine pus la punct.

Vineri
Am ajuns in Oradea si-am apucat sa facem doar o repriza de shopping in Lotus (te poti pune contra femeilor cand vine vorba de haine?). Evident ca n-am mai reusit sa ajungem in timp util si prin Real (sau Metro) ca sa aprovizionam cu niscaiva butoiase de Heineken. C'est la vie!

Sambata
Pornim cu 2 masini spre Hajdu. Totul e ok. La radio se vorbeste de vreme caniculara in Campia de Vest. Nu stiu daca mai are rost sa o spun inca o data, dar ungurii au niste drumuri foarte bine puse la punct. In jur de ora 9:30 AM (ora lor) am ajuns in statiune. Primul lucru pe care-l observi e atmosfera de liniste si relaxare. Alt aspect ce m-a surprins placut: nu exista pet'uri, pungi de plastic sau alte gunoaie aruncate aiurea pe strazi, trotuare sau in parcuri. Foarte multe masini cu numere de Romania: BH, SM, SJ, BN, dar si Bucuruesti, SB, BV, HD. In completare o sumedenie de polonezi si, bineinteles ungurii. N-am rezervat nimic. Am mers la plezneala. Oricum, pentru o noapte cam toti cu care am vorbit au strambat din nas. Sansa a facut sa intalnim -pe una dintre stradute- un mosneag barbos, calare pe-un scuter. Cauta clienti pentru cazare. I-am spus cati suntem si a zis ca e OK. L-am urmat pana la o vila pe o straduta linistita. Pentru 3500 forinti/pers (aprox. 52 lei) a fost de acord sa ne puna intreaga incinta la dispozitie: camere mari, luminoase, curate, bucatarie, TV satelit si multa-multa liniste.
Am despachetat si am luat-o repejor spre bazine. Biletul de intrare costa 1200 forinti/pers/zi (aprox. 18 lei). Daca vrei acces si in Aqua Park (9 tobogane uriase free to use) mai scoti din buzunar inca 2700. Eu am zis pas la adoua varianta. In strandul simplu ai o diversitate de bazine: cu apa rece, termala, cu bule, bazin olimpic, plaja mediteraneana, bazin cu tobogan etc. Poti intra in oricare fara a mai plati ceva. Din pacate statiunea e foarte aglomerata si daca nu vii inainte de 10, cam slabe sansele sa mai prinzi un sezlong liber sau macar un petec de pamant.
Ne-am asezat aproape de intrarea in Aqua Park, pe marginea bazinului cu tobogan albastru. Aici lume destul de putina. In curand aveam sa aflu si motivul: apa era destul de rece, plus ca in zona sufla un vanticel ce facea sa-ti cam tremure pielea pe tine. Am mers si pe la celelalte bazine. In doi. Ceilalti s-au multumit sa leneveasca la soare cu o bere in mana. Apropos de bere: n-as fi crezut ca o sticla de Heineken ma va costa atatea peripetii. Adica: ma duc si eu ca omul sa imi iau o bere. Ma pun la umbra pe o banca sa o beau. Intre timp mi se face pofta de-o balaceala. Iau berea ramasa, o ascund sub prosoape (sa stea rece) si ma duc sa-mi vad de treburi: pleosc in apa (ca sa vezi ce grija ma avut de bere!). Din pacate am uitat pe banca ce era mai important: portmoneul cu toate actele: buletin, permis de conducere, carduri, bani, bonuri de masa si biletele de intrare pentru a doua zi. Dupa vreo doua ore de balaceala si de vizitat si alte bazine imi aduc aminte de portmoneu. Cauta in rucsac, nimic! In buzunarele de la pantaloni, nimic! In apropiere, nimic! Mi-am adus aminte ca l-am lasat pe banca. Am cautat in zadar in toata zona respectiva: nimic! Resemnat si scarbit de intreaga poveste, m-am indreptat spre iesire, cu gandul sa ajung acasa cat mai repede si sa trag o betie. Apoi mi-am adus aminte ca n-am pe ce-mi cumpara. Fuck! La poarta strandului vad 2 militieni. Ok, e de bine, zic in sinea mea. Ma duc la aia:
- Do you speak english?
- Nem!
- ..romanian? (incerc eu disperat)
- Nem!
- Problem. Passport, Kaput!
Nicicum n-am reusit sa-l fac sa priceapa ce probleme am. Ala o tinea intr-una cu "nem tudom"-ul lui in timp ce militianul #2 a disparut subit, ca magaru-n ceata. O blondina de la caserie pare sa inteleaga care e problema. Imi explica prin semne ca trebuie sa ma duc la politie. "Harom Semafor. Politia" Adicatelea o iau frumusel pe "ulita" principala, trec de 3 semafoare si trebuie sa gasesc sediul politiei. Buuun tanti. O iau frumos la pas prin canicula. Strada e pustie iar cladirea politiei are o ditamai poarta de lemn si un minuscul interfon. Taaarrrr... NIMIC! Mai sun o data:
- Anybody home?
- Igen?
- I'm a tourist. I've lost my documents & my money at the spa.
- Moment!
Dupa 2 minute apare o grasuna in unifoma. Pricepe (si vorbeste!) bine engleza. Rasuflu usurat. Dupa ce-i povestesc ce-am patit vad pe mutra ei c-o sa fie extrem de neplacut sa ajung inapoi in Romania fara acte. Totusi, ma pune sa imi scriu numele, adresa, data nasterii si alte cateva date pe o foaie de hartie. Incepe sa le treaca tacticos pe un formular care -bineinteles- e in ungureste. Atept. Intre timp suna telefonul: "Igen". Mai povesteste ea ce povesteste, se uita la mine, zambeste, ma intreaba daca am avut si un card SensiBLU inauntru. Ii zic ca da. Iar mai vorbeste. Incep sa ma simt putin mai bine. Clar l-a gasit cineva. Nu ma astept sa-mi recuperez banii. Macar actele. Grasuna pune receptorul jos, cheama pe un alta coleg (grasun si asta). Si mustacios pe deasupra. Ma roaga sa il urmez. Ma va duce inapoi la strand si o sa recuperez totul. Cel putin asa m asigura tanti. Zambesc larg si ii zic din toata inima un KOSONOM SEIPEN (adicatelea "multam' fain", pe ardeleneste). Nu-i prea suport eu pe unguri, dar la faza asta mi-a venit s-o pup. Viata mea incepe sa semene cu un film. Ma dau cu masina politiei, stand confortabil pe bancheta din spate. Grasul transpira abundent. Impute toata masina cu transpiratia lui. Suport cu stoicism. Ma uit aiurea pe strazi. Nu conversam. N-avem ce. El nu stie engleza iar la cata maghiara stiu, n-as fi in stare sa leg mai mult de trei cuvinte. Ajungem la directiunea strandului. O alta tanti la fel de binevoitoare da niste telefoane. Imi intinde receptorul: o voce feminina imi spune clar intr-o romaneasca impecabila: Asteptati acolo 6 minute. Va veni cineva. Ii multumesc si inchid. Astept. Cele 6 minute mi-au parut 2 ore. In final apare un individ cu portofelul meu in mana. Ne intalnim. Extrage buletinul, imi cere sa ii spun cum ma chiama. Turui pe nerasuflate toate datele, inclusiv seria si CNP'ul. In romaneste. Evident ca ala nu intelege o boaba. Ii explic (tot prin semne) cati bani trebuie sa am: lei, forint, euro, carduri & bonuri de masa. Ma crede si imi da ravnitul obiect. In jur totul devine mai insorit. Ranjeste si el: "Happy End". Am vrut sa-l rasplatesc. N-am marunt (in euro) iar in forinti mai am o suma ridicol de mica: o bancnota de 200. Nici macar de-o bere. Ma simt penibil ca nu am sa ii dau ceva, acolo. Zambeste. Ne luam la revedere si ii multumesc inca o data. Inca ma simt aiurea ca nu i-am dat bani.
Seara ne-am plimbat putin prin oras si am luat de mancare pentru dimineata. Credeam ca va fi o noapte alba. Sperante desarte. Ajunsi acasa, cam toti au tras la somn. Iar de unul singur berea n-are niciun gust.

Duminica
Sunt matinal. E ora 7 la noi. La ei e 6. Incerc sa mai dorm putin. Parca si pasarelele canta altfel la ei: mai melodios. Dar si tantarii. Adio somn. Dupa micul dejun stau si atept sa se trezeasca si restul. La 9:30 vine mosul si ii predam camerele. Asta nu stie decat germana, dar totul e in regula. Plecam. Parcam masinile in fata strandului si intram la inca o tura de balaceala, intrerupta de-o mancare la un local ieftin si bun, gen impinge-tava.
E al naibii de cald. Daca n-ar trebui sa plecam, as sta in bazinul cel mai rece pana la ora inchiderii. Stau cu apa pana la gat si simt cum transipr, cum soarele intra prin apa, prin mine.. E groaznic de cald si trebuie sa pornim indarat spre Oradea iar de acolo spre casa. Totul a fost ok, mai putin faptul ca am nadusit ca niste porci in Opelul cu scaune de piele si fara AC. Parca tot mai bine era in masina politiei...

de-a valma

- nunta de duminica: mirii au lipsit peste 60% din timp (cool!), mancare buna, muzica "lesinata" in majoritatea timpului, cateva personaje cam protocolare (se stiu ei care); in rest - totul a fost OK. Doar mirii pareau putin depasiti de eveniment (mi s-o fi parut);
- legat de job: Arhi avea dreptate, dar nu-i nimic pierdut. "Trenul" celalalt asteapta inca in gara. Am suficient timp sa "urc";
- jucaria refuza sa se incarce de la priza. Doar prin cablul de date, via USB. Astia din service se pricep doar la datul din umeri. Mi-am amintit ca telefonul este inca in garantie. Maine le fac o surpriza la Orange;

- posibila iesire in weekend, in functie de starea vremii;

- am chef sa cheltui si alti bani: un mp3 player de 8 GB.