Odiseea ciupercilor

Simteam nevoia sa ies putin din casa, sa evadez din cercul prea stramt al computerului si sa scap de iluzia de liberate pe care mi-o oferea net'ul.



Asa ca am facut o expeditie prin padurile din apropiere, dupa ciuperci... Am simtit cum oboseala psihica lupta cu ultimele puteri sa ramana prizoniera... Dar in imperiul verdelui nu poti ramane prizonierul unei acnchilozari pshice, cu cat natura este mai frumoasa si mai salbatica...

Personal, nu am gasit multe ciuperci. Oricum, scopul meu (declarat sau nu) n-a fost asta, ci altul, sa ma satur de vredele padurii si de albastru cerului.
Fiecare ciuperca gasita are o personalitate aparte... Ciupercile fie ca le indragesti din prima, fie deloc. A cauta ciuperci in linistea paduri pentru mine echivaleaza (oarecum) cu re-gasirea sinelui pierdut printre lucruri. Atunici iti aduci aminte de multe din viata ta pe care le credeai uitate pe veci. De exemplu, poezia... si murmurul fiintei tale... nestatornice.
Efortul nu mi-a fost in zadar. Iar captura a fost pe masura. Cu toate astea, la sfarsit am simtit o oarecare tristete. Aceste fiinte vor muri in curand, iar noi, ne vom uita curiosi la ele, prin sticla coloratelor borcane in vremea colindelor.