accident imaginar

Vis matinal, scurt si infricosator.
Eram pasager dreapta intr-un Tico albastru, fara centura de siguranta. Datorita traficului soferul a ramas blocat pe linie. Un tramvai galbui se apropia din spate stanga. Ne-a izbit cu putere. Soferul a deschis usa si a sarit pe carosabil. Eu doar priveam (stiam ca ne va lovi) dar n-am facut nimic. Un al 2-lea tramvai (din sens opus) se apropia cu viteza. L-am privit tinta si nici de data asta n-am sarit. Stiam ca voi muri si totul se derula cu o incetineala ingrozitoare. M-am trezit inainte de impact.
Mama spune ca lucrurile astea (accident, tramvaie) inseamna vesti. Bune? Rele? Cine poate sti !?

day dream

Somn de dupa-masa.
Echipe de instalatori in subsolurile tuturor blocurilor inalte din zona. Ce faceti aici? Cautam semnintele de salcie purtate de vant. In contact cu umezeala de aici, ele ar putea creste si-ar ajunge sa deterioreze intreaga structura de rezistenta a blocului. Dar pe bloc, la mansarda? intreb eu. Da. Si acolo sunt alte echipe; tot pentru acelasi lucru, imi raspunde seful de lucrari. Are o mana mare si grea, plina de bataturi si o privire blanda. Toti au salopete albastre. Printre ei il vad pe taica-meu. N-am reusit sa-mi dau seama daca lucreaza si el sau e printre putinii gura-casca. In general in visele mele el tace sau (imi) vorbeste extrem de putin, concis: Ehei, cred ca ti-e dat sa te reintorci in Italia. Toate de ce'urile mele raman fara raspuns.
Alt cadru: o posibila debara din respectivul bloc. Lume multa. Majoritatea dintre romanii cu care am lucrat in strainatate. Plus soferul pe care obisnuiam sa trimitem pachetele in tara. Sunt tacuti si se uita pe furis la mine. Asteapta sa le spun ce-am hotarat: daca o sa plec cu ei sau nu. Nu ma forteaza, nu zic nimic, ofteaza. Calatoria in Italia mi se pare un drum la capatul lumii. Ezit. Ies in strada: linguri de lemn (murdare si arse) pe caldaram, amestecate cu praf si nisip. Mai incolo un gard de lemn, partial putrezit, asezat pe asfalt.
Trezirea si o frica paralizanta, naucitoare.

despre vise

E trecut de ora 2 noaptea. N-am somn si sunt un pachet de nervi. Nu, nu e bine...
E ora 1:40. N-am somn. Am cateva idei ce-mi dau tarcoale, dar mai ales vreau sa scriu despre visul de azi dimineata. Imi iau jucaria si, stand confortabil in pat, incep sa "tastez" pe touch screen. Finalizez, reformulez cateva fraze si inchid aplicatia (textul se salveaza automat). Deschid iar: nici urma de text. Nervi. Deja HTC'ul a aterzizat undeva dupa birou: aruncare cu bolta. Win Mobile 6 sux.
Ok. Acum parca altfel suna E trecut de ora 2 noaptea. N-am somn si sunt un pachet de nervi.
Ma pun la desktop, deschid notepad'ul, incerc sa ma calmez si sa iau totul de la capat. Pentru ca am vointa si pentru ca simt ca postul asta se vrea scris, exorcizat.
Asadar, despre vise, ver 1.1:

Visez foarte rar. O data pe luna, in cel mai bun caz. Majoritatea lor sunt confuze ori tragice, marcandu-mi diminetile. Am inceput sa le notez prin 2001, in perioada cand aveam blog offline: niste caiete cu patratele, scrise marunt, cu negru. La cat de rar visez, mi-ar fi aproape imposibil sa scriu o carte. Si, totusi, cateva insemnari pentru mai tarziu nu strica.

Trebuia sa imi fac niste analize. Nu mai stiu exact ce anume.In orice caz, ceva generalist. Si pentru ca policlinica era destul de aglomerata, m-am hotarat sa merg -pe jos- intr-un oras apropiat. Am ajuns relativ usor si repede. Habar n-am cum as fi putut face lejer zecile de kilometri. In fine.. O data ajuns, am realizat ca spitalul si cele cateva magazine erau inchise. Am ales sa ma plimb aiurea printre blocuri. Deja paseam pe pamant batatorit, similar cu cel de pe terenurile de joaca. Nimeni. Si, totusi, ma simteam urmarit. Am intors privirea: o adolescenta slaba, inalta, cu vagi urme de pistrui, blonda spre roscat ma urma constatnt, furisandu-se prin demisolurile blocurilor. N-avea mai mult de 16 ani si in priviri i se citeau curiozitatea si dorinta erotica. Mi-a placut sa ma las in voia acestui joc de-a soarecele si pisica, gandindu-ma la cat de precoce sunt tipele din ziua de azi. Treptat pamantul batatorit, blocurile si fata cu piviri patimase s-au estompat, lasand in loc un spitalul din localilate, amenajat -culmea- tot intr-un demisol. Putinii oameni prezenti asteptau cuminti in fata usilor diverselor cabinete. Si atunci, langa o bancheta din sala de asteptare, am vazut geanta de voiaj a tatalui meu, folosita cand merge la tara. As fi in stare s-o recunosc dintr-o mie. Apoi i-am vazut pe ai mei venind. Ce-i cu voi aici?. Mama era vizibil agitata si se vedea ca plansese mult. Am venit cu bunica ta. Ce s-a intamplat? Tacere. Dupa cateva clipe, cuvintele revin: A lovit-o un cal. Direct in fata, cu copita. La varsta ei e aproape imposibil sa se mai recupereze. Mama e epuizata si pare mult mai fragila. Tata, ca de obicei in visele mele, tace. Sunt contrariat. Bunica e moarta de peste 5 ani. Incerc sa le amintesc lucrul asta. Cuvintele imi raman insa undeva in gat si... ma trezesc.
Explicatiile visului -daca exista- ma depasesc.

PS: Catvia dintre cunoscuti incearca sa ma convinga c-as visa de fapt noapte de noapte, doar ca am dificultati in a le memora pe toate. Dar care ar fi regula/algoritmul, nimeni nu stie cu exactitate. Teorii si teorii.
PS2: Note to myself -> Ori Windows Mobile 6 Professional e tampit, ori HTC'ul ori ambele. Ideea e ca imi trebuie laptop in curand. Asta a fost doar o solutie provizorie si de compromis pentru perioada cat am stat in Italia. Bani aruncati, adicatelea.