alt circ: albumele Adevarul

Baietii de la Adevarul s-au gandit ca nu era suficienta isteria cu cele "100 de carti" (pe care oricum nu le gasesti pe la chioscuri decat daca ai norocul sa te stii cu vanzatoarea); asa ca s-au apucat de o alta fapta maiastra: albume de arta. Bun si asta. Numai ca iar debuteaza cu stangul, oferind GRATIS primul volum din colectie. E la mintea cocosului au trecut mai repede ca painea calda. Si atunci cui i-ar mai trebui o colectie pe care -teoretic vorbind- ar avea sansa sa o gaseasca incepand abia cu nr. 2?
Si ca tot vorbeam de tandemul carte+ziar: de ce la unii (Jurnalul National ori Cotidianul) se poate? Cartile lor intotdeauna vin in cantitati suficiente. Nu trebuie sa bajbai diminetile cu ochii umflati de somn pe la toate tarabele, injurand si amenintand vanzatoarele si blestemandu-ti soarta.

lectura ca ritual

De cateva seri incoace mi-a revenit gustul pentru lectura. Am optat pentru "Cel mai iubit dintre pamanteni", roman citit mai intai in graba ultimului an de liceu. Acum, in linistea nocturna a camerei, citesc alene si nu mai mult de-o jumatate de ora. Imi las ochii si mintea sa zaboveasca minute intregi asupra unor pasaje. Rememorez. Imi odihnesc mainile pe coperta tare si texturata, ce tine captive si perfect aliniate paginile veline, putin galbui, cu proaspat miros de tiparitura. Imi place sa redescopar gustul lecturii. Totul e asa cum trebuie sa fie, asteptandu-ma tainic.

carti ieftine

Nu stiu cati dintre voi ati mai calcat intr-o librarie (aka cumparat carti noi) de cand preturile au explodat si nu mai poti lua mare lucru sub 20-30 lei. Eu am zis pas, nu fara regrete.
Si totusi, din cate imi amintesc Cotidianul a fost primul ziar care s-a incumetat (prin toamna lui 2006) sa distribuie saptamanal si la un pret modic cate-o carte impreuna cu ziarul. La inceput a fost colectia Literatura, apoi au urmat altele, unele dintre ele piezandu-se pe drum: Enciclopedica, de exemplu (btw, stie cineva cand si daca au de gand sa publice in continuare si alte traduceri din colectia Decouvertes?).
Apoi incet-incet i s-au alaturat si alte ziare, diversificandu-se si mai mult spectrul: Jurnalul National (sanatate, bucatarie si casa), Adevarul ("100 de carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca") si, mai, nou Financiarul cu excelentele ghiduri turistice DK. Pana la urma de ce ai cheltui pe un ghid -sa zicem al Vienei- 29,9 lei, in conditiile in care poti obtine o copie identica la doar 7,5 lei?
Si uite-asa, treptat-treptat cartile migreaza spre tarabe, parasind librariile in care cititorul nu mai indrazneste vrea sa intre. Mai ales acum, cand are alternative.

Oscar si Tanti Roz

N-am citit de mult. Lenea e motivul principal - ca timp s-ar mai gasi. Si totusi, aseara m-am apucat de cartea din titlu: Oscar si Tanti Roz, in special pentru ca promisesem asta unei bune prietene de departe. Iar promisiunile, oricat ai fi de lenes sau ocupat - trebuie tinute. Nu stiam nimic despre autor, iar titlul m-a dus cu gandul la doua variante: fie o carte prostuta, de duzina, pentru copii, fie ceva in genul "Matusa Julia si Condeierul" a lui Llosa. N-a fost nici una nici alta. Cel mai greu e sa citesti primul paragraf. Apoi textul te prinde in mrejele lui, te captiveaza, te face sa stai pana la sfarsit. Desi personajul principal e-un copil (blonav de cancer) cartea nu e deloc pentru copii. E pentru oameni mari poate prea ocupati sa invete cateve din lectiile simple. E-o carte despre viata, credinta, boala, speranta, o carte care te lasa trist si in acelasi timp fericit. Nu ma credeti? Cititi-o si voi.
Notez mai jos un citat din finalul cartii, asa ca sa va faceti o idee si ca sa tin minte si eu peste timp:
"Incerc sa le explic parintilor mei ca viata e un dar buclucas. La Inceput ai tendinta sa-l supraestimezi crezand ca viata pe care ai primit-o este vesnica. Apoi, dimpotriva, il subestimezi, gasind ca-i o porcarie, scurta de nu-ntelegi nimic din ea si pe care uneori ti-ar veni s-o arunci de sa nu se vada. Abia catre sfarsit pricepi ca nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu imprumut. [...] La douazeci de ani, orice cretin stie sa se bucure de viata, dar la o suta, cand nici macar sa te misti nu mai esti in stare, trebuie sa stii sa-ti pui inteligenta la lucru". (Eric-Emmanuel Schmitt - Oscar si Tanti Roz)

Patty Diphusa - Pedro Almodovar

Un presupus jurnal al unei presupuse stalete porno: Patty Diphusa (pseudonim sub care Pedro Almodovar a publicat mai multe materiale). Cartea evoca atmosfera anilor '80 si un Madrid insetat de proaspatul gust al libertinajului. Din pacate nu mi s-a parut o carte atragatoare si, cu atat mai mult, bine-scrisa. Poate pentru ca ma asteptam la mai multa consistenta. Scriitura e seaca, fara cursivitate, puratand stigmatele unei plictiseli bine-ascunse. Cu toate astea, cateva fraze mi-au atras atentia:

- Cred ca-i mai cinstit, fata de cititor, sa vorbesti despre ce stii. (p. 14)
- Nu stiam pe-atunci cate lucruri false spunem cand scriem, e ceea ce criticii numesc creatie. (p. 17)
- Norocul apartine celor indrazneti. (p. 29)
- Traim intr-o epoca FOARTE DIFICILA, in care nu-i loc pentru sensibilitate. (p. 34)
- M-a derutat intotdeauna faptul ca oamenii te includ pur si simplu in viata lor fara sa-ti dai seama de asta. (p. 51)
- Am un noroc chior ca sunt asa de convingatoare pentru ca-i dificil sa-i convingi pe barbati sa te ajute, indiferent daca sunt sau nu indragostiti. (p. 62)
- Setea mea de experiente este inepuizabila. (p. 121)

Moartea lui Ahasverus - Par Lagerkvist

Sub pretextul pelerinajelor intr-un ev mediu salbatic, povestirea lui Lagerkvist aduce fata in fata doua personaje misterioase: Tobias (un soldat devenit bandit) si un stain ratacitor ce se intalnesc intr-un han aflat in drumul spre Tara Sfanta. Desi fiecare priveste divinitatea, pacatul, credinta si ispasirea in moduri diferite, pornesc pe acelasi drum spre Ierusalim (unul datorita unei fagadunte, celalalt pentru a nu-l lasa singur). Amandoi incearca sa isi implinesca un vis, iar finalul ne lasa sa intelegem ca strainul nu ar fi altcineva decat Ahasuaerus (sau Ahasverus), unul din numele sub care e cunoscut in mitologie evreul ratacitor.
O carte ce se termina prea repede si care, la final, te face sa-ti fi dorit sa fi fost mai atent la detalii.

Cateva citate:
# Oamenii sunt atat de uimiti de ceea ce traiesc - vorbesc si tot vorbesc incontinuu despre asta (p. 33)
# Ar fi mai putin greu de indurat ceea ce trebuie indurat daca esti investit cu maretia si semnificatia a ceea ce urmeaza sa se intample (p. 67)
# Se spune ca suferinta si moartea sa sunt cele mai importante evenimente care s-au petrecut vreodata in lume si cele mai semnificative [...] Dar cati nu sufera fara ca suferinta lor sa aiba vreo semnificatie! (p. 67-68)
# Nu trebuie sa dai crezare tuturor povestilor pe care ti le spun oamenii. (p. 69)

despre vinuri

Mi-am petrecut duminica in compania unei carti fumoase si usor de citit: Chidul Gustului, initiere in arta vinului. Multe lucruri de acolo le stiam deja, insa informatiile noi au fost binevenite - mai ales ca nu sunt cine-stie ce cunoscator in ale vinurilor. Din pacate cartile din acest domeniu sunt cam rare la noi, asa ca esti nevoit sa te informezi de pe net, de pe site-uri preponderent straine. Da, exista si la noi site-uri specializate si bine-scrise (vinul.ro), insa sunt prea putine. Pacat!

Dormi! - Annelies Verbeke

Am inceput lectura cu o vaga speranta: descoperirea unor lucruri ascunse din viata unui insomniac. N-am gasit nimic spectaculos. Doar lucruri vagi, delirante ce le banuiam inca de la inceput. Maya si Benoit -personajele centrale ale cartii- sufera de aceeasi maladie: imposibilitatea de-a adormi. In aceste conditii fiecare alege sa-si umple cu ceva existenta nocturna: trezirea oamenilor din somn, hoinareala boema prin cafenele, lecturi si intalniri ce le vor schimba viata. Astfel, aventurile Mayei si desele introspective ale lui Benoit te fac sa traiesti un spectru larg de emotii: de la compatimire pana la frica si dezgust.
"Dormi" e spatiul in care se poate intampla orice iar ne-somnul poate deveni o stare de normalitate.

La final, doar doua citate:
1. "Cu o vreme in urma, conform panourilor publicitare, viitorul era luminos si portocaliu, insa, dupa umila mea parere, el continua sa fie negru" (p. 60)
2. "Viata asta, trebuie sa inveti sa o strangi in brate" (p.99)

O lume se destrama - Chinua Achebe

Plictiseala si curiozitatea au fost cele doua parghii ce m-au impins sa aleg pentru lectura cartea lui Achebe. Desi titlul anticipase deja in linii mari subiectul, dar mai ales deznodamantul, m-am incapatanat sa ii parcurg rabdator paginile. Speram sa descoper o Africa exotica si o cultura noua. Si n-am fost dezamagit. In schimb mi-a lasat un gust amar finalitatea impactului dintre cele doua lumii: cea europeana si cea nigeriana.
Prin ochii personajului principal -Okonkwo- ai ocazia sa descoperi atat o intreaga lume ancestrala, necunoscuta, frumoasa in simplitatea si obiceiurile ei, cat si traumele si dezechilibrul aduse in ea de colonizatorii europeni. Intotdeauna astfel de carti sunt triste. E ca si cum ai privi o gradina cu plante rare, ca in clipele urmatoare sa fie strivite toate sub senilele unui buldozer. Si totul in numele "civilizarii" unor "salbatici".
Facand abstractie de notele trinste din final, lectura -brodata cu multe proverbe locale, cutume si traditii- are rolul de-a te rasfata si de-a te face sa uiti pentru putin timp de lumea contemporana, picurandu-ti cativa stropi de exotism.

Insecta - Claire Castillon

Am terminat de citit Insecta, o colectie de povestiri ale tinerei si controversatei Claire Castillon. Primul lucru ce mi-a venit in minte in timpul lecturii au fost simlaritatile cu unele dintre mesajele de pe Post Secret. Scrise la persoana intai, mereu de catre un personaj feminin, cele 19 texte vorbesc nonsalant depre ura, frustrari, incest, boala, sila, infanticid si alte lucruri tenebroase ce pot aparea intre membrii unei familii. In textele cartii barbatii devin niste umbre fara consistenta in timp ce personajele feminine dezvolta -cu o impecabila candoare- adevarate simptomatologii.
Resurse suplimentare (Cotidianul): interviu, lansarea in Romania si cateva cuvinte despre carte si autoare.

social networking: carti

Din fericire, social networking nu inseamna doar site'uri gen hi5, facebox sau myspace. Iubitorii de carti au alternative: shelfari.com, librarything.com (au si o interfata in limba romana) si anobii.com. (* daca mai stiti si altele, lasati un link in comentariu)
Eu prefer shelfari din trei motive: design mai atractiv, au widget ce se poate adauga pe blog si poti adauga un numar nelimitat de carti (librarything te limiteaza la 200). Pacat ca au parteneriat doar cu amazon.

lecturi nocturne

Imi plac oamenii care citesc in timpul serviciului de noapte, in special taximetristii. Nu pot decat sa sper ca nu era vreun roman siropos "by Sandra Brown" ori vreunul politist de 2 lei.
Vreau inapoi vremurile cand citeam si eu mult-mult.

o leapsa literara

De cateva zile o leapsa isi asteapta cuminte raspunsul raspunsurile (ce bine ca exista Technorati!). Ovidiu Scarlat m-a provocat sa dezvalui numele a doua carti parcurse recent: una citita si alta neterminata.
In 7 octombrie am terminat de citit Viata lui Pi iar dupa o zi m-am apucat de Anotimpurile vietii, o carte motivationala scrisa de Jim Rohn pe care insa n-am reusit sa o termin nici pana in ziua de azi (halal motivatie!)
Si pentru ca sa nu raman pe cap cu leapsa asta.. literara (eu nu stiu pe la cati a circulat pana acum si nici n-am rabdare sa caut), simtiti-va liberi sa o luati si s-o dati mai departe. ;-)
Spor la citit!

ultima zi de glorie

Va aduceti aminte diminetile de luni si chioscarii zeflemitori? Da, aceia care pe la 6:10 iti dadeau cu tifla ranjind atotputernic cand le cereai ziarul Cotidianul cu enciclopedie. Si asta fiindca aveau deja o clica de clienti fideli care fie cotizau, fie ii pupau in fund, fie ambele. Te puteai da de ceasul mortii si tot nu le puteai cumpara: "Imi pare rau. Am primit doar cateva bucati si sunt rezervate pentru clientii fideli". In linii mari, cam astea le erau replicile, cuvinte pe care am ajuns sa le invat pe de rost.
De maine, ultima zi de aparitie a enciclopediei, chioscarii se vor vedea lipsiti de obiectul efemerei lor suprematii. Dar asta pana in toamna cand va reincepe circul: o alta colectie de carti si enciclopedii de la Cotidianul, invaluite momentan in tacere si mister.

Dinozaurii

Multumesc celor de la Univers & Cotidianul pentru ca mai scot pe piata si carti mediocre. Astfel, pot si eu dormi mai mult luni dimineata.

Ioan T. Morar - Cartea de la capatul lumii

Acum doua luni, pe 4 aprilie, Ioan T. Morar isi incepea aventura, calatorind spre Noua Caledonie cu gandul de a scrie literatura in timp real. Textele au fost trimise in tara pe masura redactarii lor si adaugate succesiv in volumul "Cartea de la capatul lumii", volum ce va fi lansat peste cateva ore la Otopeni. Mai multe despre exepriment, subiectele cartii si Noua Caledonie puteti afla din inteviul exclusiv acordat de autor ziarului Cotidianul.

Cotidianul - Colectia Enciclopedica

Imi propusesem mai demult sa scriu o succinta analiza a cartilor din colectia Decouvertes oferite publicului roman prin intermediul editurii Univers si a ziarului Cotidianul, desi se gasesc extrem de greu (exemple: 1, 2, 3, 4 & 5).
Daca la calitate (hartie, legat, culori) colectia sta excelent, ea poate fi depunctata lejer cand vine vorba de continut. Nici una dintre lucrarile publicate nu ofera un studiu aprofundat, ci mai degraba un rezumat cu rol de initiere a cititorului. Iar la final ramai cu impresia unei lecturi incomplete. La modul in care sunt documentate, cartile seamana mai degraba cu referatele copiate de pe net decat cu niste mini-enciclopedii. Asadar o tratare superficiala a temelor .
Ca tot veni vorba de teme... In dorinta de a avea un target cat mai general (si larg - dupa dictonul prosti, da' multi) colectia abordeza subiecte diferite, desi mi-as fi dorit monografii tematice: colectii separate pentru arta, stiinta, istorie antica etc. A le amesteca denota amatorism. Sau poate tocmai in asta asta sta farmecul "prestigioasei edituri Gallimard".
Pentru o colectie cu pretentii (autointitulata "Enciclopedica") numarul de 7 volume e destul de subtirel. M-as fi asteptat la mai multe volume.
Si un ultim aspect, legat de design. Pe cotor (dupa completarea colectiei) apare figura Sfinxului, desi doar a 2a carte din colectie e legata de egiptologie. Care-a fost logica inserarii acelei imagini - ma depaseste.
Bottom line: cartuliile astea sunt ok de avut in biblioteca personala (mai ales pentru cei usor impresionabili de ilustratii color), dar nu e o tragedie daca nu le-ati achizitionat.

V Biblia

Aceeasi nervi de luni dimineata si aceleasi milogeli pe la chioscuri. Si observa ca de la o saptamana la alta situatia se inrautateste, iar chioscarii se metamorfozeaza in monarhi absoluti ai presei. Acum, sub neasteptata ocazie oferita de Cotidianul se emancipeaza, se simt si ei importanti, bagati in seama. Si, pentru ca au acel infim moment de glorie tin cu tot dinadinsul sa te umileasca in fiecare dimineata, ignorandu-te sau ranjindu-ti batjocoritor. Iar asta pentru ca sistemul le-a oferit un mic ascendent asupra celorlalti.

- Aveti Cotidianul cu Enciclopedie?
- Da. Dar nu va pot da.
- ???
- Sunt pentru abonatii nostri.
- NU inteleg. Eu stiu ca abonatii primesc ziarul prin Posta, nicidecum la chioscurile Rodipet.
Da din umeri, nu zice nimic si imi arunca un ranjet stramb: Nu va pot da.

- Aveti Cotidianul cu Enciclopedie?
- Am primit 2 bucati. Una am vandut-o si una o tin pentru un coleg.
- Si nu o puteti vinde?
- Pai nu. I-am promis-o deja.
- Si ce trebuie sa fac sa mi-o promiteti si mie saptamana viitoare? Cu cat trebuie sa cotizez?
Se uita si asta lung (si bovin). Apoi da din umeri. O tine pe-a ei: n-am primit decat 2 bucati.

- Aveti Cotidianul cu Enciclopedie?
- Inca n-am primit presa.
- Pai e trecut de 6 dimineata. Toate chioscurile au primit presa.
- Aici inca n-a ajuns soferul.
Revin dupa 10 minute:
- A venit?
- Da. Dar a si trecut ziarul.
- Sa va cred ???

Sunt doar trei din dialogurile matinale (aprox. ora 6:00) cu atotputernicii chioscari.
Pan la urma nu inteleg de ce trebuie sa trec prin tot circul asta. La viitoarele - si ultimele doua carti din colectie (Dinozaurii si Einstein) voi zice pas. Sau, as putea sa ma prezint la 5:00 la centrul de distributie si sa cumpar toate cele 15-20 de exemplare pentru oras. Atunci efemerele si ravnitele voastre momente de glorie se vor prabusi ca un castel din carti de joc.

IV Nostradamus. Eterna reintoarcere

E luni si, evident, urmeaza un nou episod (al patrulea) din goana dupa cultura. E revoltator ca la 6:10 dimineata sa nu mai gasesti la chioscuri Enciclopedia (distribuita cu ziarul). Dupa o matinala excursie cu taxiul pe la toate chioscurile din oras (aia 7,3 lei cine mi-i deconteaza ???) am reusit sa iau 1 exemplar. Si acela dupa multe staruinte si amenintari cu OPC'ul. Ar trebui sa ma simt fericit si multumit. Dar nu sunt si simt un gust amar pentru toata tigania pe care trebuie sa o suport in fiecare luni. Ma simt umilit, iar lupta tot mai acerba cu sistemul de distributie se dovedeste a fi o reala vanare de vant.
Pe aceasta cale tin sa "multumesc" urmatorilor:
- ziarului Cotidianul pentru mirabolanta si exacerbata reclama in contrast cu zgarcenia, exclusivismul si numarul mic de exemplare tiparite, fortandu-ma astfel sa va devin un fraier "cititor fidel": "De asemenea, este bine de retinut ca oferim aceste enciclopedii mai ales pentru cititorii fideli Cotidianul, ca o facilitate suplimentara. Nu publicului larg". Pai nene Turcescule, trebuia sa zici asa de la inceput, sa stie si prostimea ce si cum.
- marmotelor de la distributie care dau din umeri cand le ceri explicatii pe la 5:30 dimineata, aruncand pisica moarta in curtea vecinului (tipografia ziarului).
- plosnitelor de la chioscurile de ziare, care tin cu dintii de carte, de parca ti-ar face nu-stiu-ce favor ca ti-ar vinde-o (fireste, la pret normal de 9.9 lei). Ca la suprapret ti-ar vinde-o bucurosi oricand.
- clientilor "fideli", atent selectionati si trecuti pe liste, care-si platesc saptamanal "cotizatia de mebru" (cate 10-20 lei) la sus-numitele plosnite.
Si atunci stau si ma intreb: cum sa dispara coruptia din Romania?
Asadar, Cotidianul & Co.... Multumesc inca o data pentru clipele "magice" si nervii matinali ce-mi amintesc de momente similare din epoca de aur, cand oamenii se calcau in picioare pentru o bucata de salam si un kilogram de portocale.

III Dali. Marele paranoic

Mda, once again. Sa va ia naiba pe toti care vorbiti cu vanzatorii de la chioscuri sa va retina ziarele. Putorilor !!!