Oscar si Tanti Roz

N-am citit de mult. Lenea e motivul principal - ca timp s-ar mai gasi. Si totusi, aseara m-am apucat de cartea din titlu: Oscar si Tanti Roz, in special pentru ca promisesem asta unei bune prietene de departe. Iar promisiunile, oricat ai fi de lenes sau ocupat - trebuie tinute. Nu stiam nimic despre autor, iar titlul m-a dus cu gandul la doua variante: fie o carte prostuta, de duzina, pentru copii, fie ceva in genul "Matusa Julia si Condeierul" a lui Llosa. N-a fost nici una nici alta. Cel mai greu e sa citesti primul paragraf. Apoi textul te prinde in mrejele lui, te captiveaza, te face sa stai pana la sfarsit. Desi personajul principal e-un copil (blonav de cancer) cartea nu e deloc pentru copii. E pentru oameni mari poate prea ocupati sa invete cateve din lectiile simple. E-o carte despre viata, credinta, boala, speranta, o carte care te lasa trist si in acelasi timp fericit. Nu ma credeti? Cititi-o si voi.
Notez mai jos un citat din finalul cartii, asa ca sa va faceti o idee si ca sa tin minte si eu peste timp:
"Incerc sa le explic parintilor mei ca viata e un dar buclucas. La Inceput ai tendinta sa-l supraestimezi crezand ca viata pe care ai primit-o este vesnica. Apoi, dimpotriva, il subestimezi, gasind ca-i o porcarie, scurta de nu-ntelegi nimic din ea si pe care uneori ti-ar veni s-o arunci de sa nu se vada. Abia catre sfarsit pricepi ca nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu imprumut. [...] La douazeci de ani, orice cretin stie sa se bucure de viata, dar la o suta, cand nici macar sa te misti nu mai esti in stare, trebuie sa stii sa-ti pui inteligenta la lucru". (Eric-Emmanuel Schmitt - Oscar si Tanti Roz)