Gaudeamus Igitur

Deja viitorii absolventi de clasa a XII-a umbla cu serenada prin oras si pe la dascalii lor. Imbracati elegant, cu trandafiri in maini, pasesc agale. Nimic mai normal. Ca profesor (si cetetean) nu am ceva impotriva acestui obicei, atata timp cat el se desfasoara in limitele decentei si ale bunului simt. Insa unii juni, prea tineri si ajutati de zeul Bachus, urla din rasputeri, trecand pe sub geamurile caselor / apartamentelor, crezand ca astfel ar putea impresiona locatarii (ceva in genul manelisticului "sa moara dujmanii").
In astfel de ipostaze, mai sunt ei oare mesagerii tineretii si ai bucuriei? Mai sunt ei exponentii unui sistem elitist ("vivat academia, vivat profesores") atata timp cat isi urla cu naduf betia? Aici se vede ca e vorba doar de o traditie despre care nimeni nu mai stie mare lucru. Cu toatea astea insa, mersul cu serenada e trendy, mai ales asortandu-te cu o haita de bizoni urlatori.
Asadar, sa ne bucuram cat suntem tineri (si absolventi ?!).
Sau nu?

PS1: maine o sa primesc si eu cu serenada (I will share some thoughts aftwerfards)

PS2: Pt cei care au "aterizat" aici cautand imnul Gaudeamus, n-as vrea sa plecati dezamagiti. Uite aici aveti un link spre partitura muzicala. Textul se gaseste foarte usor pe net.