marți, iunie 20, 2006

getting older

Ma deprima batranii. Si nu toti. Doar cei trecuti de 80-85 de ani a caror chip tradeaza neputinte si ...uzura avansata. Pe fetele lor se poate citi foarte bine disperarea celui care a ajuns la marginea gropii, stiind ca mai are cativa milimetri de trait, dar pana atunci sufocandu-se incet in cotidian.
Cum mi-am dat seama de asta? Uitandu-ma intamplator la una din reluarile emisiunilor cu Gica Petrescu de pe B1TV.
De asemenea, azi, intr-o discutie similara cu o doamna colega (mai in varsta), i-am marsturisit ca as prefera sa ma sinucid la batranete decat sa am un asemenea trai. Este singura conjunctura in care sinuciderea mi se pare onorabila.
We'll see...

Un comentariu:

  1. Alain Delon a spus acelasi lucru si deocamdata traieste bine mersi:))) In plus cu cresterea sperantei de viata, imbunatatire sistemului sanitar si cresterea nivelului de trai, cand vei ajunge la pensie o sa ajungi sa descoperi o noua viata probabil mai interesanta si mai productiva decat viata asa numita "activa", de ce vrei dupa aia sa te mai desparti de ea:) (Dar toate astea intr-un best case scenario pentru viitorul tarisoarei noastre)

    RăspundețiȘtergere