Daca as fi un inger - Valentin Nicolau

Titlu incitant, ce deschide multe posibilitati de interpretare.
Dupa o prima lectura a celor trei mini-piese de teatru ("inchise" cu dibacie intre copertile mov-gri-albastrii ale volumului) ai sentimentul unui deva-vu. Personajele pitoresti, uneori insolite sau de-a dreptul banale au ceva aparte, poate si pentru simplul fapt ca replicile lor contin adevaruri, axiome de nezdruncinat, invaluite in limbajul omului comun, omului de strada.
E un teatru abstract, psihologic si postrealist, uneori politic ("Fantoma de la clasa intai" sau "Lume, lume, soro lume...") sau pur si simplu social ("Ca zapada si cei doi").

Ultimul text din volum (Ca zapada si cei doi), premiat la Concursul de Dramaturgie Originala Camil Petrescu (1999) are doar trei personaje: Batrinul, Chiriasul si Telefonista. Insa acestea ii sunt suficiente lui Valentin Nicolau pentru a-si defini domeniul. E o parabola metafizica, ca si operele Ionesciene. Un batran se pomeneste in garsoniera ca cu un chirias nedorit. Desi tot universul i se naruie, batranul nu il poate alunga caci Ciriasul reprezinta intruchiparea nevoii sale stringente de a comunica. Oaspetele (individ fara adresa, devenit brusc castigator al tuturor concursurilor de la radio, TV etc), este cel care ii "sufoca" existenta. Traind intr-o lume a consumatorismului si a castigurilor instant, Chiriasul e un exponent reusit a psihozei nationale de anii trecuti: "miliardul", "te uiti si castigi" etc... Hotarat, el patrunde in garsoniera Batranului si refuza sa mai plece. E o lume in care el pluteste sau in care pur si simplu se auto-exileaza [prin plictis].
Alt personaj care tulbura linistea batranului este Telefonista (Alba Ca Zapada?), o fata de la o un HotLine la care sunase Chiriasul. Intrigata de refuzul sau de a beneficia de serviciile oferite de HotLine (o intreaba cum se fac snitelele si altele prin gospodarie), ea se hotaraste sa il cunoasca personal.
In compania acestor personaje Valentin Nicolau ne indeamna la un fel de alunecare intr-un fictional aparte, cu replici bine plasate si pline de umor.

Al doilea text, Lume, lume, soro lume… aduce in prim-plan doi prieteni: Vasile si Gheorghe. Ambii au parasit satul natal cu speranta ca la oras vor gasi o viata mai buna. Din pacate - ambii esueaza lamentabil si, din orgoliu, vor construi fiecare pentru celalalt, imaginea invingatorului.
Valentin Nicolau introduce un tip de personaj noul: "taraseanul" (nici orasean, nici taran), vietuitor intr-o lume cenusie, de periferie, populata cu hoti, curve, politisti si mai ales crasme, lautari si betivi. O data cu moartea orasului, personajul principal se vede nevoit sa [re]faca, in sens invers, drumul parcurs de taranime inspre oras in perioada comunista.
Lectura textului iti da impresia unei calamitati iminente: toti traiesc pentru clipa de fata si, cu toate astea, fiecare inecarca sa se salveze cumva din esecul personal: unii prin bautura, altii prin intoarcerea la origini (cazul lui Vasile).

Diversi meseni:
- Noi nu mai avem case. N-avem decat domiciliu
- Pamantul asta nu s-a tinut de cuvant.
- Tu n-ai trait, omule, tu ai imbatranit!
- Umblam in ziua de ieri, chiar dac-o respiram p-asta de azi. Ai priceput?
- Teebuie sa stii pe unde umbla norocul si sa te pui in calea lui.
- Bucura-te, omule, sa-i faci in ciuda vietii...
- NE pupam in bot cu rusul, ne ramane pe buze saracia.

POLITISTUL: Sa vina orasul la mine! Incolonat! [...] Sa te ia dracu' de oras! Ai plecat fara sa-mi spui. Las' ca iti arat eu tie.

GURITA (lautar): Banii is facuti pentru bogatasi. Pentru noi e maruntisul.
- Ai vazut cata saracie au astia de vandut?

GHEORGHE: Satul nostru nu este acolo, ci atunci.

Fantoma de la clasa intai e o parabola a revolutiei decembriste si a perioadei imediat urmatoare, cu aluzii voalate la conducatorul iubit (mentionat in text ca "fantoma de la clasa inatai"). Pe peronul unei gari se intalnesc cam toate exemplarere socialului post-decembrist: batranul, seful, politicianul, tanarul, calaugarita, aurolaci, cersetori etc. Totul se desfasoara sub imperiul somnului si asteptarii unui tren impotetic (la un moment dat se spune ca asteapta "trenul cu investitori"). Si in cazul acestei piese, replicile sunt delicioase si pline de miez. Imi permit sa citez mai jos cateva dintre ele.

BATANUL: cine mai plange azi in vazul lumii?

BATANUL: Eu unde eram inainte de a ma naste?

BATANUL: Trenul de persoane 1 989 a sosit in statie la ora 12 si 22 de minute...
TARANCA: Asta a fost, maica?
TANARUL: Asa zic la ghiseul de informatii. Si o repeta mereu.
TARANCA: N-a mai venit o data? ... Dar ce citesti?
TANARUL: Mersul trenurilor.
TARANCA: Si ce spune?
TANARUL: Cifre. Promisiuni.

TARANCA: Feciorii mi i-a inghitit orasul.

POLITICIANUL: Daca vrei sa faci pe inteleptul, e treaba ta. Dar nu le-o spune si altora.

BATRANUL: In gara asta cele trei nenorociri sunt inundatiile, trepidatiile si indicatiile...

TANARUL: E vampir?... Se poate reincarna? (despre fantoma de la clasa intai, aka Ceausescu)
BATRANUL: Cate putin in fiecare dintre noi.

TARFA: Va pipaiti secretarele pe furis, ca e gratis...

GRUPUL ORBILOR:
In ochii intregului poporSticleste speranta catre tine, iubit investitor,
La fel cu m ne uitam o zi intreaga la televizor,
Cu lacrimi si cu fapte
Te asteptam in libertare.

SEFUL: Cate vagoane cu investitori vin?

CALUGARITA: Eu ma rog numai la Domnul.
POLITICIANUL: Sa te rogi la cine-ti spun eu!

POLITICIANUL: Ce-mi aratati buzunarele goale?... Atunci vindeti ceva din gara: buticul, crasma, sinele, ghiseul de informatii... Vindeti Fantoma... Puteti?

CALUGARITA: Poti ghici destinul unei gari dupa liniile sinelor?