Azi, intr-discutie oarecare cu mama, am vazut moarte (si resemnare) in ochii ei obositi. M-am ingrozit si n-am fost in stare sa (ii) zic ceva. Nici macar sa schitez un semn de afectiune. Nimic. Paralizie totala a vointei. Imi voi aduce aminte toata viata de privirea asta. Si de incapacitatea mea de a reactiona.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu