Sambata seara mi s-au intarit convingerile despre cat de superficiali pot fi "locuitorii" discotecilor/cluburilor. Si asta doar observandu-le body language'ul lipsit de orice sens si coerenta. In speta pustani de clasa a X-a & cativa de vreo 30 si ceva de ani. Cupluri de capsunari veniti in concediul de iarna. Privindu-i, nu m-am simtit mai batran. Si nici superior. Poate dezamagit. Incerc sa fac sumare comparatii cu perioada cand eram si eu prin liceu. Oare tot asa stateau treburile? Si daca raspunsul e de factura afirmativa, ce imi tinea ochii inchisi? De ce nu observam atat de fin unele realitati? Sa fi fost un mecanism de auto-protectie? Tind sa cred ca daca as fi realizat sterilitatea (si superficialitatea) acelei varste, as fi suferit cumplit. Nu deceptii, ci mai degraba singuratate. Is something wrong with me?
PS: Si mi-am mai dat seama de un lucru: foste eleve (ce pareau "cu mintea pe umeri") mi-au destainuit (in cadrul unor discutii amicale) ca sunt interesate mai mult de banii, masinile & vilele celor cu care umbla, decat persoana in sine. Asadar, mercantilism si interese pe toate planurile. Pacat.
PS: Si mi-am mai dat seama de un lucru: foste eleve (ce pareau "cu mintea pe umeri") mi-au destainuit (in cadrul unor discutii amicale) ca sunt interesate mai mult de banii, masinile & vilele celor cu care umbla, decat persoana in sine. Asadar, mercantilism si interese pe toate planurile. Pacat.
Suflete de gheata. O lume a ghetarilor.Da..la fel zic si eu: pacat!
RăspundețiȘtergereSunt multi in astfel de situatii. Nu apreciaza valoarea intelectuala a unui om, ci mult mai mult valoarea financiara.
RăspundețiȘtergereMarea majoritate a lumii priveste "pe deasupra" si mai rar "prin interior". Bani, masini, case, "tzoale de firma", smecherii, astea sunt lucrurile apreciate in ziua de azi.
Eu unul nu sunt adeptul lor.