joi, mai 17, 2007

nu stiu citi

17:55 Angajatii Bancii Transilvania finalizeaza ultimele documente inainte de ora inchiderii. Astept pe una dintre persoane si, firesc, iau loc langa birou, loc destinat clientilor ce urmeaza a fi consiliati pentru obtinerea unui credit. Dintr-o data sunt luat la intrebari de catre director (aparut parca de nicaieri):
- Cu ce va putem ajuta? Doriti un credit?
- Nu, astept pe X.
- X, de ce nu i-ai spus domnului sa astepte in sala de meeting? Si pe un ton de repros: Aici sunt multe documente importante si confidentiale.
- Relax, nici macar nu stiu citi (a fost raspunsul care mi-a inghetat pe buze).
Evident, nu l-am rostit pentru ca X sa nu aiba ulterior de suferit.
Adica daca eram client, ar fi fost okay sa stau pe scaunul ala. Dar asa, ca posibil client (vizitator, whatever) am fost privit cu suspiciune, de parca as fi lucrat la SRI si as fi incercat sa fur nu-stiu-ce secrete bancare.
Frumoasa atitudine de manager!!! Si inca ce diplomat!!! Inca o data constat cu regret ca mentatilatea de bizon persista, blocand migrarea spre o relatie de transparenta cu institutii care ar trebui sa lucreze in favoarea clientului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu