joi, august 09, 2007

concediu in Croatia: 4. ultimele doua zile si drumul spre casa

Din "serialul" Concediu in Croatia s-au turnat pana acum trei episoadele:
- unu: preliminarii si drumul.
- doi: in Umag.
- trei: hai-hui prin Venetia si Trieste.
Promit ca asta e ultima parte. Si asa am lungit-o cam mult. Am uploadat si setul de poze pentru relatarea de pe 19 iulie. Asadar...


19 iulie 2007
- 9:00 A.M. - parasim (iar?) Umag'ul. De data asta cu barcuta; MB Humac ne va duce in cateva locuri dragute, pe traseul asta
- pe vaporas e un grup majoritar de nemti, asa ca ghidul vorbeste prepornderent germana; noi astia, vorbitorii de engleza suntem lasati mereu la urma
- navigam spre Rovinj, paralel cu tarmul si suficient de incet sa putem vedea cam toata coasta (pana la urma exercitiul asta devine plictisitor)
- cremuit din cap pana-n picioare ma mut la etaj, in zona pentru plaja. Inca nu mi-au trecut efectele insolatiei din prima zi, asa ca sunt precaut
- in jurul orei 12:00 facem prima oprire: Rovinj. Orasul arata superb, mai ales de sus si plimbarea pe stradutele-i inguste imi aduce vag aminte de Sibiul vechi ori Sighisoara; am decis ca e mai bine sa-l vedem pe cont propriu, decat sa umblam ca niste natangi dupa turma de nemti; si a fost mai bine asa
- ca fapt divers: in parcarea din port, intre alte masini sta cuminte si Loganul romanesc (poza); si nu-i primul care-l vad inmatriculat la ei
- la ora 13:00, imbarcati pe vaporas, am pornit-o indarat spre Limski Kanal, un estuar de aprox. 10 km, unic in Croatia
- cat am fost plecati prin oras personalul de pe HUMAC a pregatit masa: peste cu salata de varza, iar de baut - vin alb. Now we're going to have Fish Picnic on the sea. Deja vocea ghidei incepe sa ma calce pe nervi. Emite niste banalitati intr-o engleza stricata incat preferi sa n-o bagi in seama. Ceea ce am si facut
- cu resturile de peste am hranit pescarusii pasarile ce zburau in urma noastra (habar n-am daca-s pescarusi, albatrosi sau altceva)
- ajunsi in mijlocul "fiordului" (nu stiu de ce croatii se incapataneaza sa-l numeasca astfel) capitanul a oprit motorul si ne-a invitat la o baie de 10 minute in apele limpezi, departe de tarm. E minunata senzatia ca plutesi pe ape si nu dai cu piciorul de fundul marii
- dupa cateva sarituri de pe marginea ambarcatiunii si o balaceala binemeritata (afara sunt aprox 38-39 de grade) pornim mai departe. Urmatoarea oprire: Porec
- Orasul e similar ca arhitectura si structura cu Rovinjul. La cat de cald e afara prefer alternativa innotului; jumatate dintre nemti sa incapataneaza sa vada orasul ca, mde, totul e very nice and very beautiful, vorba lui' tanti ghida ce se incapataneaza sa ne f*ta la cap cu tot soiul de chestii neinteresante
- ce bine-i sa stai in apa si sa nu te gandesti la nimic, doar sa asculti clipocitul micilor valuri ce se sparg in tarmul stancos de langa
- dupa 45 de minute pornim spre Umag; e deja dupa-amiaza dar la fel de cald
- in dreptul Novigrad'ului capitanul repeta figura de la Limski Kanal; alta baie in largul marii
- in Umag ajungem abia dupa 7 seara, obositi si bronzati
- ramanem putin prin oras sa cumparam cateva suveniruri (canutze, evident) iar mai apoi pornim agale spre somn

20 iulie 2007
- desi apartamentul e inchiriat pana maine la pranz, singura plecare ce ne avantajeaza e seara. La cate mijloace de transport avem de schimbat, cred si eu.
- ca sa stam mai linistiti, ne cumparam din timp bilete la busul de Rijeka
- pana dupa-amiaza facem plaja in golfuletul de Stela Maris (Katoro)
- pe la 16:30 suntem in plin proces de impachetare. Parca avem mai multe lucruri decat la sosire; e bine ca-i doar o impresie
- apare proprietara si ne recomanda sa lasam cheile in apartament (la iesire usa se blocheaza si fara ele)
- facem niscaiva curatenie si la 20:00 suntem in busul spre Rijeka
- ascult muzica la casti si ma gandesc la cat de putin timp am avut pentru leneveala si odihna in concediul asta; si totusi, nu-mi pare rau c-am fost mai activ - asa am reusit sa vad mai multe locuri; gandind retrospectiv, nu mi-ar fi suras ideea de-a pierde vremea toata ziua, stand tolanit la soare; acum zambesc si ma gandesc relaxat la toata agitatia din Romania dinaintea plecarii; toti nervii, toate telefoanele si nedumeririle mi se par atat de indepartate...
- e deja 20:30 si ne apropiem de Rijeka; locuintele asezate pe coasta marii se vad superb in noapte, ca niste roiuri nemiscate de licurici (nu, n-am resuit sa fac poze)
- trenul spre Zagreb se formeaza aici si pleaca abia pe la 00:35, asa ca avem ceva timp la dispozitie

21 iulie 2007
- a trecut de ora 12; e-o alta zi
- deja ne-am instalat comod in compartiment si in afara unui grup galagios de cercetasi, trenul e aproape gol. Ar trebui sa ajungem in Zagreb pe la 4 si ceva dimineata; iar dupa 10 minute am avea un alt tren spre Budapesta (biletele de tren le-am cumparat dus-intors, cu o valabilitate de 2 luni)
- ce mi se pare interesant la trenul asta e ca are statia finala tot Budapesta (Rijeka-Zagreb-Budapest); asadar nu mai trebuie coborat in Zagreb, lucru confirmat si de-o tanti de la informatiile feroviare din Rijeka
- Buuuun Ajungem noi in Zagreb dimineata si, desi cam 99% din calatori coboara, hoatarm sa ramanem in tren (prea obositi si somnorosi) - si oricum pe vagom scrie ca merge pana in Budapesta. Cu siguranta in 10-15 minute o sa pornim. Vezi sa nu! Au cuplat o alta locomotiva ce ne-a dus cam 1 km in afara garii. Ne-au tinut aici pana la 7:20, cand am luat-o din loc
- totusi, care-i logica sa ai doua trenuri care pleaca spre aceeasi locatie la interval de cateva ore; explicatia am gasit-o cand a venit conductorul. Dupa ce i-am dat biletele (pe care le-a examinat indelung) mi-am dat seama ca ceva nu-i chiar ok. Amabil, ne arata ca biletele noastre intr-adevar sunt pt Budapesta (dar prin vama Koprivnica), pe cand trenul in care ne aflam ocoleste cam 140 de kilometri (printr-o alta vama). NU prea stie engleza si tot zice ceva de "diferentia". Imi cam dau seama c-ar mai fi nevoie de ceva bani pentru kilometrii aia in plus. Ma elucideaza: e vorba de 30 de kuna de persoana. Dupa ce ne scotocim prin toate buzunarele strangem cam 10,60 kuna (maruntis). Conductorul isi pune mainile in cap si incepe sa rada. Ii oferim euro, dar da din mana sugerand un "nu va mai osteniti, e ok si fara". Ne compatimeste. Cu celalalt tren ajungeam la 10 dimineata, pe cand cu asta o sa ajungem dupa-amiaza, pe la 15:00. E ok si asa. Numai sa ajungem
- dupa ce-a trecut de granita, in zona Balatonului trenul se transforma (subit?!) in personal; cred ca a oprit in cel putin 15 statii, aflate la cativa kilometri departare unele de altele. Se urca o gramada de lume echipata de plaja, iar in tren e o caldura ingrozitoare. Renuntam sa mai bem apa minerala cumparata de cu seara. Poti face ceai din ea.
- e deja 15:30 si trenul se taraie prin suburbiile Budapestei; in final ajungem in gara Keleti
- gasim imediat si fara probleme un microbus care ne va duce acasa
- lasam bagajele in masina si ne plimbam prin oras in cele doua ore ramase pana la 18:00 cand o sa pornim spre tara
- drumul a fost ok, fara zguduiturile la care ne asteptam (experienta din celalat microbuz cu soferul care conducea ca un dement); plus s-a glumit tot drumul si astfel timpul a trecut mai usor. E placut sa auzi vorbindu-se romaneste si e bine sa calatoresti cu un sofer cat de cat normal
- s-a simtit cand am intrat in Romania; drumurile sunt muuuult mai proaste
- e trecut de ora 12 noaptea; in sfarsit, sunt acasa.

Cam asta a fost concediul din Croatia, pe cont propriu. Mult mai bine decat ma asteptam. Am cheltuit aproximativ 400 euro (cu cazare, drum, alimentele cumparate acolo, excursiile si banii de buzunar).

3 comentarii:

  1. Boyarule, m-am topit cand am vazut ce poze faine cu pescarusi ai facut!...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca-ti plac.
    Spune-mi totusi care e favorita?

    RăspundețiȘtergere
  3. in baska voda ai fost?

    RăspundețiȘtergere