Au trecut deja doua luni de cand sunt in Italia la munca. Unii vad in trecerea asta de la profesor la "capsunar" un esec, sau cel putin o chestiune tragi-comica. Insa tragi-comica e mai degraba situatia din Romania pe care o stim cu totii: fara locuri de munca sau cu joburi prost platite.
Randurile de mai jos au fost scrise initial cu "pen & paper", in paginile unei agende aruncata intamplator in bagaje. Abia aici si-a dovedit utilitatea.
18 aug (sambata)
Plecarea din Romania, prin vama Bors. Am calatorit toata noaptea si am dormit tot drumul. Asadar, experientele se reduc la un somn chinuit, in reprize, in scaunul minibusului.
19 aug (duminica)
M-am trezit dimineata, cand strabateam zona montana din Udine. Instantaneu iti dai seama ca esti intr-o tara straina. E suficient sa vezi sosele excelente si curatenia.
Telepass-ul din zona Venetiei era extrem de aglomerat, iar caldura - infernala. Abia dupa-amiaza am ajuns la destinatie: Glorie, un satuc in apropiere de Ravenna. A compara satele de aici cu cele din Romania ar fi absurd. Sunt mult mai aranjate, cochete si mai curate.
21 aug
Sunt cazat intr-o casa (locuinta de serviciu) ce apartine de Intesa, fabrica la care voi lucra.Vazuta din exterior, descurajeaza. Dar interiorul e bine pus la punct. Cazarea e gratis, atata timp cat nu lucrezi. In rest, 6 euro pe ziua lucrata.
Ieri mi-am cumparat un SIM si inca astept sa mi-l activeze. Nu m-au chemat inca la munca. Momentan se lucreaza sporadic. Ceilalti baieti din casa par ok - cel putin la prima vedere.
Sarpele gasit azi la pranz ne-a mai scos din monotonie. Seara jucam REMY pana tarziu. E o alta metoda de-a scapa de monotonie.
22 aug
Inca nu se lucreaza. Majoritatea baietilor au plecat care pe unde. Senzatia de vacanta si viata boema din primele zile s-a spulberat. Au ramas plictiseala si nelinistea. Baietii Nu sunt chiar asa de ok precum crezusem. Invidie, prostie si rautate cat incape. Astia de la WIND nu mi-au activat nici acum cartela, iar la call centerul din Alfonsine (localitatea vecina) ai nevoie de pasaport sau buletin ca sa iti faca legatura in tara. Un soi de Big Brother.
23 aug
Aseara au aflat baietii ca am o gamada de jocuri java in telefon. GSM Lan Party.
A inceput sezonul ploios si asta nu face decat sa ma deprime. Ma simt captiv intre peretii astia. Iar cei de la fabrica nu ne chiama la lucru decat pe 2 sau 3, prin rotatie. Restul, pana la 13 stam si cel mai bun lucru ramane asteptarea. E clar ca fara zile lucrate, rezervele financiare se vor epuiza repede.Viata nu-i atat de roza precum m-am asteptat. Dar speranta moare ultima.
A venit minibusul din tara. Mancam pui la rotisor (asortat cu niste sticle de bere) si ascultam un CD cu bancuri porcoase spuse de ardeleni. Aproape totul e ca acasa.
24 aug
Nu pot dormi noptile asa cum ar trebui. Gandul ca nu avem inca toti de lucru imi sta infipt in creieri ca un cui. Stau si ma intreb daca nu era mai bine in tara.Sederea aici o consider o mini-vacanta. Momentan. Rabd si astept in continuare.
Ma incapatanez sa scriu in filele acestui jurnal vernil. Asta ma mai tine ocupat pentru catava vreme. Imi pare rau ca din neglijenta si lipsa de interes n-am pus cu mine decat un dictionar italian-roman. E greu fara un ghid de conversatie. Nu-mi ramane decat sa invat italiana de la TV si de pe etichetele produselor pe care le cumpar, cautand respectivele cuvinte in dictionar.
Sezonul ploios continua. Adio mers la mare.
(va urma)
Randurile de mai jos au fost scrise initial cu "pen & paper", in paginile unei agende aruncata intamplator in bagaje. Abia aici si-a dovedit utilitatea.
18 aug (sambata)
Plecarea din Romania, prin vama Bors. Am calatorit toata noaptea si am dormit tot drumul. Asadar, experientele se reduc la un somn chinuit, in reprize, in scaunul minibusului.
19 aug (duminica)
M-am trezit dimineata, cand strabateam zona montana din Udine. Instantaneu iti dai seama ca esti intr-o tara straina. E suficient sa vezi sosele excelente si curatenia.
Telepass-ul din zona Venetiei era extrem de aglomerat, iar caldura - infernala. Abia dupa-amiaza am ajuns la destinatie: Glorie, un satuc in apropiere de Ravenna. A compara satele de aici cu cele din Romania ar fi absurd. Sunt mult mai aranjate, cochete si mai curate.
21 aug
Sunt cazat intr-o casa (locuinta de serviciu) ce apartine de Intesa, fabrica la care voi lucra.Vazuta din exterior, descurajeaza. Dar interiorul e bine pus la punct. Cazarea e gratis, atata timp cat nu lucrezi. In rest, 6 euro pe ziua lucrata.
Ieri mi-am cumparat un SIM si inca astept sa mi-l activeze. Nu m-au chemat inca la munca. Momentan se lucreaza sporadic. Ceilalti baieti din casa par ok - cel putin la prima vedere.
Sarpele gasit azi la pranz ne-a mai scos din monotonie. Seara jucam REMY pana tarziu. E o alta metoda de-a scapa de monotonie.
22 aug
Inca nu se lucreaza. Majoritatea baietilor au plecat care pe unde. Senzatia de vacanta si viata boema din primele zile s-a spulberat. Au ramas plictiseala si nelinistea. Baietii Nu sunt chiar asa de ok precum crezusem. Invidie, prostie si rautate cat incape. Astia de la WIND nu mi-au activat nici acum cartela, iar la call centerul din Alfonsine (localitatea vecina) ai nevoie de pasaport sau buletin ca sa iti faca legatura in tara. Un soi de Big Brother.
23 aug
Aseara au aflat baietii ca am o gamada de jocuri java in telefon. GSM Lan Party.
A inceput sezonul ploios si asta nu face decat sa ma deprime. Ma simt captiv intre peretii astia. Iar cei de la fabrica nu ne chiama la lucru decat pe 2 sau 3, prin rotatie. Restul, pana la 13 stam si cel mai bun lucru ramane asteptarea. E clar ca fara zile lucrate, rezervele financiare se vor epuiza repede.Viata nu-i atat de roza precum m-am asteptat. Dar speranta moare ultima.
A venit minibusul din tara. Mancam pui la rotisor (asortat cu niste sticle de bere) si ascultam un CD cu bancuri porcoase spuse de ardeleni. Aproape totul e ca acasa.
24 aug
Nu pot dormi noptile asa cum ar trebui. Gandul ca nu avem inca toti de lucru imi sta infipt in creieri ca un cui. Stau si ma intreb daca nu era mai bine in tara.Sederea aici o consider o mini-vacanta. Momentan. Rabd si astept in continuare.
Ma incapatanez sa scriu in filele acestui jurnal vernil. Asta ma mai tine ocupat pentru catava vreme. Imi pare rau ca din neglijenta si lipsa de interes n-am pus cu mine decat un dictionar italian-roman. E greu fara un ghid de conversatie. Nu-mi ramane decat sa invat italiana de la TV si de pe etichetele produselor pe care le cumpar, cautand respectivele cuvinte in dictionar.
Sezonul ploios continua. Adio mers la mare.
(va urma)
nu cred sa existe inceputuri usoare... mult noroc! sper sa se rezolve aceasta situatie neplacuta.
RăspundețiȘtergere