portia hibernala de sentimentalism

Scriu randurile de mai jos in primul pentru cei care asteapta asa ceva din partea mea (n-as vrea sa va dezamagesc in intalnirile voastre unde rasul e atat de benefic. Pe seama altora - ca sa "ne dam cu preshul", nu-i asa?)
Asadar...
De cum se apropie Craciunul colindele isi intra in drepturi: hypermarket-uri, mijloace de transport in comun, mp3 playere, piete, magazine de muzica si.. aiurea. Cu cat se apropie deadline'ul, cu atat sunt mai numeroase si mai indarjite. Bine-bine, da' pana la urma ce-o fi atat de rau in a digera -auditiv vorbind- niste colinde? Induc spiritul Craciunului. Nu? Probabil. In fine, totul trebuie sa intre in trend: ne copleseste un artificial sentiment festiv, cumparam -efemer- fericirea celorlalti prin cadouri ambalate perfect in hartie colorata si repetam bovin niste sitagme gen "in perioada asta trebuie sa fim mai buni, mai iertatori, mai..". Poate si devenim. Uneori (de ce-as fi carcotas?). Si totusi, ianuarie ne gaseste cu vechile naravuri ale minunatului si modernului animal urban. Unde-s toate exultarile din ajun? Unde-i shine'ul festiv? Unde-i "sa fim mai buni"? Unde-i candidul semntiment(alism)? Ne-am descotorosit rapid toate, ca de un bradut inutil si uscat, plin de ambalajele goale ale bomboanelor de ciocolata mancate pe furis. Si uite-asa totul dispare. Exact ca in povestea cu prima ninsoare.
Lasati asta acum. Mai avem pana acolo. Intre timp mai bine sa ne mai injectam o doza sanatoasa de colinde. Ne fac mai buni, mai fericiti, mai... stiti voi. Nu?