joi, decembrie 25, 2008

colindul sfant si bun

Iubesc perioada asta a colindelor. A umbla din casa-n casa si a aduce bucurie & pace in sufletele gazdelor si a celor ce te asculta - iata cel mai minunat lucru. Nu mancarurile asezate frumos pe mese, nu bauturile in diferite cantitati si sortimente, nu fructele rasfatandu-se in panerele pline ori dulciurile aduc bucuria si fascinatia Craciunului, ci tocmai umblatul cu colinda. Din pacate e-o traditie ce se pierde teptat, invaluita in aburii comoditatii, ai tehnologiei si, de ce sa n-o recunoastem, ai alcoolului.
In fiecare an impreuna cu o mana de prieteni tinem stindardul sus. E-adevarat ca grupul anual sufera modificari. Multi sunt deja casatoriti, asezeati la casele lor, victime ale comoditatii a altor griji. Putini am mai ramas din vechea garda si parca deja ma simt... batran si depasit de situatie. Lucrurile astea m-au facut sa ezit anul acesta, sa ma gandesc serios sa ma retrag si eu. Si totusi, pana la urma a fost ceva ad-hoc si in acelasi timp extraordinar. E ca un fitil care, o data aprins, n-ai cum sa-l mai stingi. Si cand ma gandesc ca voiam sa renunt... Ce prostie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu