De ceva vreme anamnesys mi-a atras atentia ca exista o scrisoare catre liceeni, semnata de Tudor Chirila. Am fost sceptic la impactul ei asupra celor viziati, dar am incercat niste dialoguri pe tema asta cu elevii mei. Nimic. Aceeasi atitudine de indiferenta, blazare si "smechereala". A face "linutze", a injura, a manca seminte, a sfida e mult mai "cool" (in viziunea lor) decat a citi si a incerca sa schimbi -in bine- lumea. Si uite-asa am ajuns si eu la concluzia astora.
Nu cred dom'le ca tineretul asta searbad si plin de false valori ar fi in stare sa schimbe in bine lumea in care traim. Nu cred si pace!
Nu cred dom'le ca tineretul asta searbad si plin de false valori ar fi in stare sa schimbe in bine lumea in care traim. Nu cred si pace!
mie mi-e f limpede ca nu TOTI tinerii pot fi in stare sa schimbe lumea. DAR sunt convinsa ca exista potential, si exista CATIVA care pot da un exemplu pozitiv...
RăspundețiȘtergerep.s. pt mine lectura a contat enorm...si inca mai conteaza. si n-am de gand sa plec din tzara MEA doar pt ca in jur colcaie de cocalari - sic !!! :P
RăspundețiȘtergereSi pentru mine lectura a contat enorm. Si uite, n-am reusit sa schimb nimic. Nici macr mentalitatile obosite ale propriilor mei elevi.
RăspundețiȘtergereE pacat ca, astazi, tot mai multi tineri se scufunda in mediocritate si blazare.
RăspundețiȘtergereCred ca se uita ceva foarte important,extrem de important: De ce sunt ei asa? De cand s-au nascut,ei sunt intr-o continua formare. Cine i-a format? Unde au fost adultii cand ei s-au format? Dar parintii? Dar invatatorii? Cred ca o lasitate sa dam vina pe tinerii,care sunt inca in formare,si noi sa ne consideram maturii care le stiu pe toate. Daca adultii ar avea curajul sa-i ia "la bani marunti" pe pusti,ar descoperii o GRAMADA de probleme care sunt de acasa, din primii ani de viata si se continua cu gradinita,scoala si facultatea mai tarziu.E simplu:Ei sunt ceea ce am produs noi,adultii,in ultimii ani.Eu zic sa ne asumam responsabilitatea faptelor noastre si sa invatam sa-i ascultam,sa-i ajutam,sa-i sustinem si sa-i iubim asa cum sunt in prezent,fara sa gandim cum a fost pe vremea noastra,fara sa-i judecam,sa-i criticam sau sa-i acuzam.Si sa va mai spun ceva,o carte nu duce un tata la dezalcolizare sau face o mama mai fericita langa sotul ei,o carte nu-i invata cum sa faca fata unui invatator care folosteste intimidarea si presiunea psihica sau verbala.Intr-o societate sanatoasa cu adulti responsabili, copiii sunt atent monitorizati si tratati cu mai mult respect decand sunt mici, tocmai pentru a evita astfel de probleme la adolescenta, cu anumite exceptii,binenteles,dar la noi e exact invers,majoritatea sunt "pierduti" si exceptia o fac cativa.Daca intelegem realitatea in care traiesc ei acum,atunci vom fi de ajutor,dar daca vom continua sa introducem realitatea noastra din trecut in vietile lor,atunci inseamna ca nu suntem capabili sa ne uitam dincolo de noi,chiar daca traim impreuna cu ei in prezent.Va pup si ganditi cele scrise cu intelepciune.
RăspundețiȘtergere