marți, noiembrie 15, 2005

"Big car, lil car" si despre femei kamikaze
+ movie night

Azi am pornit la drum. Iar.
Ce vina am eu daca greva din invatamant e ca un balaur cu mai multe capete? Cum tai unul, cum se ivesc mai multe, asigurand perpetuarea vietii strasnicei lighioane. Cu toate astea, se cam ingroasa gluma. Guvernul ne da in judecata pt ca [spun ei] greva e ilegala. Daca vom continua in halul asta cu ne-munca, in 8 decembrie [la salariu] vom baga degetul in gura... pe post de biberon. It will be NO Mos Nicolae & NO Christmas. Trist dar adevarat.

Iata 2 dintre evenimentele din timpul calatoriei spre cluj: Candva ascultam la intamplare niste melodii distribuite free de mp3.com. Una dintre ele suna cam, asa: "Big dog, lil dog". [ payed by Jay Stulo ]. Well, the fact goes like that... Un individ cu o masina staizeza claxoneaza un autobuz aflat in statie. Raspunsul soferului [de autobuz] nu se lasa prea mult asteptat: un claxon grav, care a acoperit orice zgomot al strazii. Parca automobilul s-a facut [si] mai mic & si-a continuat drumul. "Hey, biatch.. who's your daddy" / "do you got balls???" - cam asa a sunat claxonul. Yup.. "Lil car, big car..."
Doi la mana: Exista femei kamikaze. Da, exista. In suficienta mea experienta de autostopist n-am intalnit prea multe din soiul asta. Sa intri in curbe [la volanul unui Matiz] cu peste 100km/h si sa schimbi vitezele ca Schumacher... that's really something, mai ales pentru o femeie de la care te-ai fi asteptat sa fie gentle, kind & soft. Mi-am zis in sine: "Fiinta asta infirma toate teoriile cum ca femeile nu sunt potrivite pentru sofat". De acum n-o sa mai am prejudecati in ceea ce le priveste, dar nici nu am sa ma mai urc vreodata intr-un Matiz albastru cu numarul B-33-JBR. Tin [inca] prea mult la existenta asta efemera numita [in bataie de joc] viata.

Clujul e frumos si noaptea, desi are un zgomot de oras aglomerat. Din magazinele de muzica rasuna primele franturi din colindele lui Hrusca. Da. A inceput numaratoarea inversa pentru 25 decembrie. Farurile masinilor "ling" asfaltul in graba nocturna. Lumea ia cina inrestaurante luminate discret, cu lumnari pe mese. Eu imi indes mai tare caciula pe urechi. Se face din ce in ce mai frig.
Ajung "acasa". Nimeni nu se asteapta sa vin azi. "Imi place cand esti imprevizibil"."...in sens bun". Yup. Am eu un talent sa ii surprind pe oameni. Uneori in mod placut,alteori in mod neplacut. Ar trebui sa mi se spuna "Surprise Man".
Cu toata agitatia zilei si a serii, imi fac timp sa vizionez un film. So, movie night there is: "Les Choristes". [ filme similare ca tematica: Good Will Hunting, Emperor's Club, Dead Poets Society si, de ce nu, Dangerous Minds ]. In filme de acest fel mereu exista un mecanism subtil de a te face placut, respectat.dorit de cei pe care ii inveti. Insa absolut niciodat sa nu se insista pe detalii, nu se marge in pasi mici ca sa intelegi totul, sa vezi totul. Da. viata bate filmul, acre mereu incearca sa romanteze cumva situatia. Yup. Filmele de felul asta ofera doar niste idealuri, fara niste retete precise. De fiecare data cand vad un film de felul asta imi pun multe intrebari de genul: "Pai ce s-ar fi intamplat daca elevii nu il ascultau pe educatorul lor? Ce s-ar fi intamplat daca el/ea ar fi renuntat la asta pre devreme?". Multe intrebari fara raspunsuri calre. Dar... Trebuie sa ma pun sa dorm. E trecut deja de 12.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu