Toamna asta e absolut superba. Cu geniale nuante de maron, rosiatic si galben, ni se asterne tacuta in fata privirilor noastre nepasatoare. Autobuzele vechi trec pe buldevarde, facand un zgomot infernal. "Infasurat in manta-mi" pasesc grabit...
A trecut ceva vreme de la ultima vizita la muzeu. Pictura impresionista a D-lui George Radeanu e cauza popasului meu aici. Ma simt insa putin stingher printre atatia invitati "de vaza". Se discuta [deja] despre viitoare achizitii, se fac comenzi in avans si se stabilesc legaturi. Din toate acestea pana la mine ajung doar franturi de vorbe, fara sens. Lumea (buna) roieste in jurul pictorului, asaltandu-l cu puerile intrebari. Eu pasesc [alaturi de alti anonimi] prin universul vizual al artistului. Imi place sa cred ca arta se adreseaza si celor fara [prea multi] bani. Nu-mi arde de intrebari si nici de conversatii savante. In fond si la urma urmei nu vreau sa demostrez nimanui ceva. Privirea imi ramane atintita minute intregi asupra unora dintre lucrari. Privesc. Gandesc. Analizez. Imi vine in minte imaginea cartii uitate in biblioteca: V. E. Masek - "Arta de a fi spectator" (Ed. Meridiane, 1979). Intre filele ei stateau cuibarite eseuri despre "cum trebuie privita o opera de arta"; iar acum mi-e ciuda ca nu-mi mai aminte sc esenta continutului.Cu toate astea, simt ca aceste amintiri vizale ar trebui imortalizate. Ca de fiecare data am o anumita retinere in a face poze, insa sentimentul se dizolva repede in calduta si familiara sala a muzeului. Ochiul de sticla al companionului se intoarce lacom spre cate-o lucrare ce reuseste sa tasneasca din tumultuoasa cascada expozitionala.
Iata cateva instantanee: Tablou 1, Tablou 2, Tablou 3, Tablou 4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu