marți, decembrie 13, 2005

Primul cadou de Craciun
...si cel mai frumos

M-am saturat de lectii, de predat/dictat si ascultat, de recuperat materie si alte alea. Azi, la o clasa de-a X-a i-am rugat sa imi cante cateva colinde traditionale, in timp ce eu le scriam [sistematizat] lectia pe tabla (10-12 randuri max), iar ei copiau in caiete. Dupa o "portie" consistenta de colinde, m-am oprit si le-am explicat pe intelesul lor ceea ce scrisesem.
A fost minunat. Really. Glasurile sincere de copii (putin somnosi) rasunau senine in linistea clasei. M-au impresionat profund, insa nu le-am putut zice asta. Probabil ca au simtit si ei ceva. Sunt singura clasa din scoala aia nenorocita care sunt altfel decat restul. Cum sa nu te impresioneze cand isi fac temele, sunt cuminti si intelegatori, asteapta profesorul intotdeauna in clasa [si in liniste], plus ca au pus un bradut [artificial] pe catedra, impodobit cu globuri & minuscule pachetele [goale] simbolizand cadouri. Pacat ca ei sunt doar o exceptie din scoala.

6 comentarii:

  1. Nu cred dom'le, nu cred. Adica aia chiar au cantat... colinde? Stiau ? Uncroyable...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, mai. Stiau.
    Normal ca stiau. C'mon suntem romani, ce naiba! Ardeleni. Respiram aerul respirat de Hrusca, cum sa nu stim colinde?

    Recunosc, m-au uns pe suflet. Asta e inca un fir invizibil care ce ma leaga de scoala. Sper, totusi, s anu fie prea multe. Voba ceea: "un ochi rade, altul plange"

    RăspundețiȘtergere
  3. Colindele sunt superbe.Atat pot sa spun.Unele mai triste, altele mai vesele,insa mereu pline de puritate.

    RăspundețiȘtergere