In anii de liceu si in facultate, aveam obsesia cartilor. Cat mai multe si cat mai diversificate. Mai apoi, mi-am dat seama ca e imposibil sa am toate cartile bune care au aparut, asa ca m-am mai domolit.
Aparitia net'ului nu a facut altceva decat sa diminueze si mai mult pofta de a "stapani" cartea. Naufragiind pe net, am gasit o imagine sugestiva care-a trezit in mine pofta de a citi si, de asemenea, amintirile despre obsedantele achizitii de carte din perioada studentiei.
Brusc, mi s-a facut dor de filele unor cati ce stau cuminti in rafturile bibliotecii personale.
Aparitia net'ului nu a facut altceva decat sa diminueze si mai mult pofta de a "stapani" cartea. Naufragiind pe net, am gasit o imagine sugestiva care-a trezit in mine pofta de a citi si, de asemenea, amintirile despre obsedantele achizitii de carte din perioada studentiei.
Brusc, mi s-a facut dor de filele unor cati ce stau cuminti in rafturile bibliotecii personale.
Filele de carte au un miros aparte... le poti citi in tramvai, in parc pe-o banca sau chiar la o sedinta plicticoasa.
RăspundețiȘtergere...si sa nu vii aici cu relica aia ca poti face asta si cu un laptop, ca iti voi raspunde imediat: 'cartile nu au acumulatori' :)
Nu se compara deloc senzatiile pe care le ai la citirea unei carti cu cele pe care le ai folosind un laptop sau un mp3 player (audiobooks).
RăspundețiȘtergereCartea tot carte ramane: cu farmecul ei misterios si iriezistibil.
Asta e pe strada Batiste, am locuit 20 de ani linga casa aia. Cartile au aparut dupa Revolutie si au ramas cam aceleasi ani de zile.
RăspundețiȘtergere