Daca ati citit prima parte a "povestii" despre Budapesta & Piliscsaba (si vi s-a parut interesant), e timpul pentru o contiunuare.
Asadar am avut un somn odihnitor, fara vise. Nu mi-as fi imaginat ca ma voi trezi atat de fresh si la o ora destul de matinala: 7. Pe la 8 am plecat la micul dejun, servit intr-o locatie sub forma unei sere, plina de plante, imbinand armonios zidaria cu peretii de sticla (sorry, no pics available). In fundal se auzea un slow jazz, excelent pentru meditat si adunat gandurile pentru ziua ce tocmai incepuse. Aceeasi batranei populau si azi sala de mese (eh, e aiurea spus sala de mese. Era mai mult un soi de sera amenajata cochet). Ne-am salutat cu eternele politeturi. Cu ocazia asta mi-am dat seam ca stiu [si] sa zambeasca. That's good!
Pana la pranz am avut parte de 2 imput'uri (destul de lungi, de altfel) ale unor universitari din Polonia respectiv Slovacia. Evident, in germana. In casti - acelasi sunet monoton, inflexibil al traducatoarelor. Am rezistat eroic, gandindu-am [si] la prazul care se apropia vertiginos, precum si la workshop'ul pe care il aveam de facut in acea dupa-amiaza. Am facut o groaza de insemnari si, evident, n-am pus nici o intrebare pentru ca m-as fi simtit silly. Am preferat sa stau si sa ascult, o ipostza care nu ma prinde prea bine. Zic eu. Asadar simpozioanele sunt si prilej de auto-analiza detaliata. E cald. E o vreme excelenta de mers la strand si in casti aud ceva despre valori si norme europene. Ma concentrez sa pricep cat mai mult insa monotonia din vocea traducatoarelor ma trage inapoi inspre oniric. Finally, the lunch. Consistent. Asta comparat cu ceea ce ne dau la mic dejun si cina. Oricum, insuficient pentru apetitul meu.
Mai am aproximativ o ora pana la 14 cand va vorbi rectorul de la Viena, cel care a avut intreaga initiativa a organizarii. Cate ceva despre el: e un batranel simpatic, trecut de 60 de ani, foarte vesel si friendly (n-am prea intalnit asemenea austrieci), dispus la conversatii pe teme variate, mereu zambitor si plin de bunavointa. Pentru multa lume ar fi fost bunicul ideal. Pentru mine (in acele clipe) era doar ochiul critic, care imi observa miscarile si astepta inceperea workshop'ului pentru a ma putea analiza si mai amanuntit. Mai tarziu mi-am dat seama ca toate astea n-au fost decat produsul propriei mele imaginatii.
Asadar, afara e nemaipomenit de cald si seniorii participanti cauta gabiti cate o umbra unde sa se odihneasca sau sa discute molcom intre ei. Evident, tot in germana.
Pana la urma batraneii sunt okay. Poate am fost eu prea stresat cu workshop'ul.
Seara, aceeasi liniste de mormant inconjoara imprejurimile si coridoarele cladirii in care suntem cazati. Am inceput sa ma obisnuiesc si cu asta.
Maine dimineata vom pleca spre Budapesta. Un mic periplu pe la cateva din monumentele culturale ale capitalei va incheia acest mini-simpozion.
Asadar am avut un somn odihnitor, fara vise. Nu mi-as fi imaginat ca ma voi trezi atat de fresh si la o ora destul de matinala: 7. Pe la 8 am plecat la micul dejun, servit intr-o locatie sub forma unei sere, plina de plante, imbinand armonios zidaria cu peretii de sticla (sorry, no pics available). In fundal se auzea un slow jazz, excelent pentru meditat si adunat gandurile pentru ziua ce tocmai incepuse. Aceeasi batranei populau si azi sala de mese (eh, e aiurea spus sala de mese. Era mai mult un soi de sera amenajata cochet). Ne-am salutat cu eternele politeturi. Cu ocazia asta mi-am dat seam ca stiu [si] sa zambeasca. That's good!
Pana la pranz am avut parte de 2 imput'uri (destul de lungi, de altfel) ale unor universitari din Polonia respectiv Slovacia. Evident, in germana. In casti - acelasi sunet monoton, inflexibil al traducatoarelor. Am rezistat eroic, gandindu-am [si] la prazul care se apropia vertiginos, precum si la workshop'ul pe care il aveam de facut in acea dupa-amiaza. Am facut o groaza de insemnari si, evident, n-am pus nici o intrebare pentru ca m-as fi simtit silly. Am preferat sa stau si sa ascult, o ipostza care nu ma prinde prea bine. Zic eu. Asadar simpozioanele sunt si prilej de auto-analiza detaliata. E cald. E o vreme excelenta de mers la strand si in casti aud ceva despre valori si norme europene. Ma concentrez sa pricep cat mai mult insa monotonia din vocea traducatoarelor ma trage inapoi inspre oniric. Finally, the lunch. Consistent. Asta comparat cu ceea ce ne dau la mic dejun si cina. Oricum, insuficient pentru apetitul meu.
Mai am aproximativ o ora pana la 14 cand va vorbi rectorul de la Viena, cel care a avut intreaga initiativa a organizarii. Cate ceva despre el: e un batranel simpatic, trecut de 60 de ani, foarte vesel si friendly (n-am prea intalnit asemenea austrieci), dispus la conversatii pe teme variate, mereu zambitor si plin de bunavointa. Pentru multa lume ar fi fost bunicul ideal. Pentru mine (in acele clipe) era doar ochiul critic, care imi observa miscarile si astepta inceperea workshop'ului pentru a ma putea analiza si mai amanuntit. Mai tarziu mi-am dat seama ca toate astea n-au fost decat produsul propriei mele imaginatii.Asadar, afara e nemaipomenit de cald si seniorii participanti cauta gabiti cate o umbra unde sa se odihneasca sau sa discute molcom intre ei. Evident, tot in germana.
Pana la urma batraneii sunt okay. Poate am fost eu prea stresat cu workshop'ul.
Seara, aceeasi liniste de mormant inconjoara imprejurimile si coridoarele cladirii in care suntem cazati. Am inceput sa ma obisnuiesc si cu asta.
Maine dimineata vom pleca spre Budapesta. Un mic periplu pe la cateva din monumentele culturale ale capitalei va incheia acest mini-simpozion.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu