Stalag 17

In epoca efectelor speciale si a productiilor de sute de mii de dolari, cu greu ai putea crede ca "vechiturile" ar putea avea un oarecare efect asupta ta ca spectator. Cu toate astea, Stalag 17 [1953] e un film ce reuseste sa te tina in fata ecranului pe parcursul celor 2 ore ale sale. Si asta datorita distributiei, plot'ului si nu in ultimul rand replicilor bine construite.
Actiunea se petrece in anul 1944, intr-un lagar nazist, lagar ce da de fapt titlul intregului film. Personajele sunt constituite pe de-o parte de prizonierii americani (intre care Sefton, Harry Shapiro & colegul sau Stanislas Kasava), iar pe de alta de conducera lagarului in frunte cu intransigentul Col. von Scherbach si simpaticul Sergent Schulz. Intre prizonieri se afla si un informator al nemtilor, iar actiunea se focuseaza treptat (spre final) intr-o cautare febrila a acestuia. Desi evenimentele relatate ar trimite mai degraba la o drama (una a razboiului), filmul nu e decat o comedie spumoasa (in genul lui MASH) - si asta daca privesti superficial ceea ce se intampla. Pe langa latura umoristica insa, filmul are meritul de a sublinia puternice trasaturi de caracter: curaj, solidaritate, onoare - toate sub valul nuantelor de alb si negru.
Daca simtiti nevoia unei evadari din contidianul bombardat de comedii de 2 bani, Stalag 17 ar fi solutia ideala. Pentru cei binecuvantati cu buget ceva mai mare (ca si vecinul meu), filmul se poate procura [si] de la magazinul Diverta.
PS: Actiunea mi-a amintit (vag) de Hart's War [2002], insa productia cu Marcel Iures merge mai mult pe latura psihologica a povestii.