E trecut de ora 2 noaptea si tocmai am aterizat din oras. Ninge ca-n povesti si e fascinant sa pasesti cu persoana draga prin perdeaua dalba de fulgi, invaluiti in linistiea calma a noptii. Orasul e aidoma unui urias adormit si ai impresia ca timpul nu mai exista. Sau daca a existat, cu siguranta s-a dizolvat neputincios undeva in urma. De mana cu ea, am senzatia ca pasesc intr-o alta dimensiune, o lume a noastra unde nu exista griji si nici lumea de maine. Oh, daca toate astea ar dura macar o vesnicie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu