Mic dejun la Tiffany

Trezit in jur de ora 9 (dupa un somn matinal destul de agitat) m-am tarat, cu ochii umfalati de somn pana la chioscul din colt sa-mi iau ziarul. Si asta nu din vreo feblete ascunsa pentru presa scrisa (care ma cam lasa rece de cand cu net'ul) ci pentru ca azi Cotidianul ofera inca un cadou: o carticica de-a lui Truman Capote (Mic dejun la Tiffany), cea de-a 16-a din colectia "Intra in carti". (vezi poza)
Despre Capote nu stiam/stiu prea multe. Cartarescu ne-a facut cunostinta pe stadutele intortocheate ale Jurnalul sau de scriitoras wannabe. Imi amintesc ca aici am auzit pentru prima data vorbindu-se despre una din nuvelele lui Capote. Era vorba de The Grass Harp pe care n-am reusit inca sa o procur/citesc.
Dinainte de pranz m-am apucat sa-mi lecturez proaspata achizitie, fericit ca un copilas ce gaseste cadouri sub bradul de Craciun. Cu toate astea lectura s-a dovedit insuficienta si fragmentata. Din lipsa de timp. Cu niscaiva efort voi termina cele 100 de pagini pana la miezul noptii. M-a prins atat de tare (nu neaparat prin continut, cat prin formatul si stilul ei) incat m-am trezit citind-o pe drumul inspre scoala (la orele de dupa-amiaza). Sa fii in oras cu treburi si sa vezi un individ pasind absent si agale, citind concomitent dintr-o cartulie - iata un spectacol de care nu ai parte in fiecare zi. Pacat ca nu ma pot vedea. Am ales inadins stradute mai putin umblate astfel ca forfota multimii sa nu-mi distraga atentia. Cu putina concentrare am realizat ca pot citi [si] mergand pe strada. Rascumpar astfel timpul si asta mi se pare okay.
In ceea ce priveste cartea in sine cred ca poate deveni o alternativa viabila la alte literaturi, (existand deja si o ecranizare din '61 ce ma asteapta cuminte pe DVD). Actiunea se petrece in Manhattan in ultimii ani ai celui de-al Doilea Razboi Mondial. In prim-plan e Holly Golightly, o tanara fermecatoare si excentrica, cu un trecut obscur ce incerca sa-si gaseasca locul in lume, inconjurandu-se mereu de barbati peste 40 de ani. Intamplator (sau poate nu) ea locuieste in acelasi imobil cu un scriitor anonim, cel care povesteste de fapt evenimentele si prin ochii caruia o vedem pe Holly. Mai multe nu va destainui, insa remarca "Capote inventeaza unul dintre cele mai fascinante personaje feminine din literatura americana a secolului 20" (citita pe spatele cartii) cred ca va avea darul de a va impulsiona spre o lectura placuta si febrila in acelasi timp.