duminică, ianuarie 07, 2007

retorica inceputurilor

In primii ani cand intrii in sistem (oricare ar fi el) ai un entuziasm bolnavicios care (din pacate) te paraseste si dispare pe parcurs, ca si cum n-ar fi existat niciodata.
De ce ne lasam inghititi de rutina? Ce naiba se intampla cu energiile excedentare de la inceputul drumului pe care deja pasim? De ce nu ne dam seama de aspectele astea decat atunci cand e deja prea tarziu?
Mda. Retorici inutile...

2 comentarii:

  1. Prin natura noastra suntem niste curiosi si dornici de nou, care se plictisesc repede daca nu se schimba nimic. De aici si rutina ...

    RăspundețiȘtergere
  2. ... bune intrebari ... nu m-am gandit niciodata la asta :-?

    RăspundețiȘtergere