Cele trei legi ale roboticii, creiere pozitronice, un detectiv si o crima suspecta intr-o societate perfecta. Cam astea ar fi cuvintele-cheie ale povestirii lui Asimov care surprinde traditiile acestei lumi stranii, dominate de un numar impresionant de roboti si de controlul drastic al nasterilor umane. Cartea da de gandit prin scenariul pe care-l construieste, sau chiar si prin simpla proiectare mentala a unui posibil viitor, mult prea mecanizat decat am fi dispusi sa-l acceptam. Un viitor cu alte obiceiuri, regului si valori.Concluzii (partiale):
- reintalnirea placuta cu lumea robotizata, tipica scrierilor lui Asimov
- vagi aduceri-aminte de universul Fundatiilor, citite febril prin liceu si cumparate pe banii din alocatii
- lectura antrenanta si, pe alocuri, poate prea facila
Pardon, Boyarule, dar... ce vrei sa zici cu "lectura prea facila"? Suna oarecum negativ. Pe cind Asimov intotdeauna s-a mindrit, inadins, de claritatea scrierii sale.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca se mai gaseste, dar recomand articolul lui, tradus in romaneste sub titlul "Geamul si Vitraliul". Acolo vorbeste de diferente stilistice intre scrisul lui, ca un "geam" (cel ideal e aproape invizibil, nu iti dai seama de prezenta sa, chiar daca scriitorului i-a trebuit ani ca sa il slefuiasca pina la invizibilitate), si stilul altora de "vitraliu": artistic, academic, laudat, plin de inflorituri, pe care il admiri ca arta ("vai, ce fraza maiastra, cita sensibilitate") dar unde ideea principala se cam pierde...
NU declara ca unul e mai bun ca celalalt, ci arata ca un stil clar si transparent nu e inferior doar fiindca poate fi inteles de plebe.
Ca veni vorba: se publica prin Romania cartile lui Asimov de popularizare ale chimiei, istoriei mondiale, matematicii, fizicii, politicii, religiei? A scris MULT mai multe din acelea decit science-fiction. Ar fi tare, tare pacat sa fie retinut in Romania doar ca "scriitor de adolescenti", cind omul pote explica fizica nucleara pe intelesul tuturor.
Ada in TX
Ada, relax. Cand am scris prea facila nu m-am referit la intreaga opera asimoviana, ci la cartea in sine. Si imi mentin aceeasi parere. Chiar daca filele ascund idei valoroase, scriitura (modul in care sunt expuse ideile) mi se pare oarecum (zic oarecum!) banala si simplista.
RăspundețiȘtergere