Insemnarile despre zilele precedente le puteti gasi aici si aici. In continuare relatez (din amintiri) experientele din Venetia si mai apoi din Trieste + un set de poze.
17 iulie 2007
- pentru ca excursia de-o zi la Venetia (organzata de agentii) avea un pret nesimtit (72 euro) am decis sa ne descurcam pe cont propriu
- la 6:30 dimineata ne-am urcat in autobusul spre Trieste, fericiti c-am prins primele locuri, in fata; panoramic, ce mai!
- dupa 20 de minute de mers, dezamagire totala: soferul opreste intr-o statie si, intr-o engleza cam stricata ne zambeste: "changing the bus". Ne-a lasat pe toti in statie (undeva la mama naibii) si a plecat. Ma simteam ca-n filmele cu prosti
- dupa aproximativ trei minute a aparut alt bus (aeeasi companie), full de oameni; ne-am urcat si n-am gasit locuri decat in spate. Entuziasmul nostru panoramic s-a dus dracului
- drumul e relativ scurt (43 km) si totusi trecem prin trei tari diferite: Croatia, Slovenia si Italia
- la iesirea din Croatia a fost lejer: vamesul s-a urcat in autobus, s-a uitat la mutrele noastre, comparandu-le superficial cu cele din pasaport.
- in schimb, la vama slovenilor lucrurile s-au schimbat. Vamesii ne-au invitat pe toti sa coboram si sa trecem (cu bagaje) printr-o incapere. Majoritatea calatorilor erau croati si-au aratat la ghiseu doar buletinul. Am crezut ca functioneaza si in cazul nostru (stiti voi, tam-tam'ul calatoresti in tarile UE doar cu bulietinul). Vezi sa nu! Ne-a cerut pasapoartele, le-a verificat pe calculator, ne-a intrebat unde mergem si apoi ne-a trimis la colegul lui sa ne verifice bagajele. Aveam si noi o borseta + o punga cu 3 sandwich'uri, o sticla de apa si un aparat foto). I-am aruncat un "just some personal stuff" si ne-a lasat sa plecam fara sa mai bage un ochi prin plasa. N-a fost un big deal, dar m-am simtit discriminat fata de restul calatorilor croati care, pana la urma nici macar nu sunt inca in UE. In fine...
- abia ce-am trecut prin Koper (Slovenia) c-am si ajuns la vama italiana. Totul a decurs ca la croati, fara batai de cap ori dat jos din autocar
- la 8:30 am ajuns in autogara din Trieste; primul lucu a fost sa ne interesam ce legaturi avem inapoi spre Umag - din pacate singurul bus porneste la 13:30, mult prea devreme
- autocare spre Venetia n-am vazut, asa c-am mers 50 de metri mai incolo, la gara: Trieste Centrale.
- ne-am pus la rand si-am luat bilete la primul tren (si cel mai scump! - 11 euro/pers), desi trenuri erau din ora-n ora spre Venetia. Dar cum sa stai sa atepti un alt tren, cand sufletul si ochii abia astepta sa descopere minunatiile orasului pe apa?
- tanti de la bilete ne-a atentionat: prior taking the train you have to stamp those tickets. Buuunn. Ne ducem noi pe peron si cautam respectivele aparate de compostat. Nici urma de ele. Conductorul era gata de-a da drumul la tren. I-am aratat biletele, am schitat un gest cum ca ar trebui compostate si-am dat din umeri; amabil a venit cu noi la intrarea pe peron si ne-a aratat masinariile: fixate in perete, cam de dimensiunile unei cutii de Jacobs. Apoi fuga-fuguta la trenul care era pe punctul de-a pleca (08:56)
- gata. Suntem in tren. Interiorul e superb si bate la fund sagetile noastre albastre: aer conditionat, afisaj electronic, priza pt laptop sau tel mobil, mufa pt casti si posturi de radio ca-n avion, in difuzoare o voce calma te anunta din timp ce statie urmeaza, reamintindu-ti sa nu iti uiti bagajele in tren (!!!). O adevarata de incantare. Si era clasa a II-a
- la 10:30 suntem in Venezia Mestre (adicatelea gara continentala). De aici luam alt tren ce ne va duce, parcurgand un lung pod, in Venezia St. Lucia (zona vazuta de sus via Google Maps)
- la 10:40 ajungem la destinatie. Sunt extrem de multi turisti si coada la bagaje e kilometrica. Din fericire n-avem de lasat vreun bagaj
- cumparam un ghid turistic ("Venice in one day" - ceva de genul asta) si ne aventuram in furnicarul de oameni. In fata garii incepe deja aventura: canale, poduri si stradute inguste.
- am zis ca e naucitor de cald si aglomerat?
- harta din ghidul turistic devine nefolositoare: nu sunt trecute toate stradutele. Asa ca suntem nevoiti sa cumparam alta mult mai detaliata, cu indici si numele tuturor strazilor (asa-i ca seamana cu un peste?)
- aici n-ai sa gasesti altceva in afara de biserici, restaurante scumpe, gondole si magazine de suveniruri incarcate pana la refuz de masti sau sticla de murano
- stradutele sunt care mai de care mai intortocheate, mai inguste si mai aglomerate; aici te simti exact ca si intr-un labirint pe care nu-l cunosti
- intr-un final am ajuns in piata San Marco; ne-am delectat privirea cu Basilica San Marco, Palatul Ducal, Turnul Orologiului (virtual tour si explicatii in format mp3)
- in fata basilicii (ca si la gara) era o coada imensa; ti-ar fi trebuit cam 3-4 ore de stat in soare ca sa ajungi sa. La fel si cu Palatul Ducal. Asa ca ne-am multumit sa le admiram pe dinafara si sa ne jucam cu porumbeii ce te baga in seama atata timp cat le dai seminte (don't worry: se vand si asa ceva in piata)
- e foarte cald (cred ca am mai scris asta) si ai impresia ca te topesti sub soarele nemilos; degeaba am infulecat noi cateva portii de inghetata la cornet. Am incercat sa ne racorim si altfel: ne-am dus sa ne bagam picioarele in apa, langa gondole.
- mi-as fi dorit sa ajungem in Murano (desi ma calca pe nevri produsele de aici) sau macar in insula San Giorgio Maggiore; din pacate intr-o jumate de zi nu apuci sa faci prea multe. A trebuit sa ne multumim cu plimbarile prin Venetia
- dupa ce ne-am odihnit picioarele (si mintea) intr-un parculet plin de verdeata, am hotarat ca e timpul sa pornim spre gara
- n-am consultat harta (ne-am crezut atot-stiutorii). Asa ca dupa 10 minute de mers (pe stradute cu multe fundaturi) ne-am trezit in capatul diametral opus al insulei, la biserica San Pietro di Castello. Am tras un fuck! printre dinti, am consultat de data asta cu atentie harta si am pornit-o indarat spre gara
- in zona Cannaregio, printre magazinele ce te sufoca cu atatea oferte de suveniruri, am gasit ceva interesant: un magazin de sapunuri cu un slogan interesant: when in doubt, take a bath. Inca de la intrare te izbeste in nari amestecul placut de miresme. Produce si vinde toate formele, culorile si marimile de sapun. Plus ca au si un site unde va puteti delecta cu multe alte imagini. Mi-a placut mult de tot
- in rest, terase, restaurante si pizzerii la tot pasul; doar una a reusit sa ma impresioneze prin marimea pizzei oferite (nu era doar decor); ne-am cumparat un produs gen calzone, cu mozzarella si ciuperci din belsug. Orgasm culinar, nu alta!
- ajunsi la gara facem o ultima poza cu orasul si apoi fuga-fuguta la information tourist office sa ne interesam cam ce mijloace de transport am aveam spre Croatia; am luat in calcul inclusiv vaporasul, dar se pare ca au preturi exorbitante: 50 euro one-way si merg doar o data pe saptamana (adica maine). Asa ca ne-am intors resemnati la varianta tren+bus
- ora 17:00: ne punem la rand la ghiseu (automatul de bilete era stricat);
- dupa cam 25 de minute cumparam biletele (trenul de 17:10 s-a dus deja) si asteptam urmatorul tren spre Trieste (18:10)
- inauntru e-o aglomeratie infioratoare (si ne-am urcat cu mult inainte de a porni) si e groaznic de cald (doar unele vagoane au o tentativa de aer conditionat).
- pe la 20:15, dupa 2 ore de calatorit in conditiile descrise mai sus, ajugem in Trieste; gara pare pustie, lipsita de oameni iar in autogara s-au inchis toate casele de biletele. Oricum singurul bus spre Umag e cel de la 13:30, asa ca suntem nevoiti sa dormim in Trieste ("na-ti-o franta ca ti-am dres-o!" - vorba lui Creanga)
- am cautat un hotel mai modest, de 1-2 stele, pe considerentul ca n-are rost sa dau jumate din bugetul concediului pt o singura noapte. Hotelurile de 3*** costa undeva intre 90 si 170 de euro.
- tot ce era medium hotel (2**) era full: camere rezervate pentru participanti la nu-stiu-ce conferinta, iar "bombele" de 1 stea aveau preturi exact ca si cele de 2** (incepand de la 50-60 euro)
- asa ca, dupa foarte-foarte multe cautari am reusit sa gasim o ultima camera libera la un hostel de 2** la 700m de gara. In plus, exact inaintea noastra sosise un alt cuplu, niste pustani din oras care probabil aveau nevoie de-un loc unde sa si-o puna; s-au uitat la noi (si la moacele noastre obosite), au purtat un dialog in care au folosit de cateva ori cuvantul stranieri, au zambit timid si ne-au zis intr-o engleza fluenta: even we were here first, the room is yours because you're away from your home and we're locals.
- le-am multumit si-am luat ultima camera disponibila: 63 EURO/noapte, far mic dejun. Alternativa unei nopti in gara (obositi si transpirati dupa o zi de mers) ar fi fost crunta
- camera nr. 23 e draguta, are TV, apa calda si prosape curate; pacat ca nu mai tin minte cum se numeste hostelul
- dupa dush, adormim instantaneu in patul incapator si confortabil
18 iulie 2007
- ne trezim pe la 8:30, mancam ultimul sandwhich si, pt ca avem timp liber pana la amiaza, hotaram sa vedem orasul, dotati cu o harta primita la unul dintre hotelurile ce nu mai aveu locuri. Nu ca nu l-am fi vazut aseara cand cautam disperati o cazare, dar acum totul e altfel
- am urcat la citatela (fortareata?) ce pare a fi centrul istoric al orasului. Acelasi efort depuns ca si pe dealul Gellert in Budapesta; ajunsi sus am gasit totul inchis si in reparatii; nu ne-a ramas decat se ne odihnim la umbra, pe o banca din vecinatatea zidurilor
- tot aici si acum am intalnit taranul din Trieste, un individ care-si spala camasa in public, fara nicio jena
- am mai stat pentru cateva poze panoramice (cu marea si orasul) si am pornit incet spre autogara; ne-am luat bilete si la 13:30 am pornit cu busul spre Umag
- la vami n-au fost probleme: vamesii doar s-au uitat in treacat peste pasapoarte (inclusiv la sloveni) si dupa-amiaza am ajuns teferi si nevatamati la destinatie. Calatoria de-o zi la Venetia se transformase intr-una de doua zile
- totusi, am reusit sa prindem si ceva plaja + ca trebuie sa ma tin de cuvant si sa o invat sa inoate (cateva ore de relaxare in mare)
- dupa o runda de negocieri la una din agentii, reusim sa obtinem un mic discount (40 kune/persoana) pentru excursia de maine cu vaporasul: "Fish Picnic"
- va urma -
17 iulie 2007
- pentru ca excursia de-o zi la Venetia (organzata de agentii) avea un pret nesimtit (72 euro) am decis sa ne descurcam pe cont propriu
- la 6:30 dimineata ne-am urcat in autobusul spre Trieste, fericiti c-am prins primele locuri, in fata; panoramic, ce mai!
- dupa 20 de minute de mers, dezamagire totala: soferul opreste intr-o statie si, intr-o engleza cam stricata ne zambeste: "changing the bus". Ne-a lasat pe toti in statie (undeva la mama naibii) si a plecat. Ma simteam ca-n filmele cu prosti
- dupa aproximativ trei minute a aparut alt bus (aeeasi companie), full de oameni; ne-am urcat si n-am gasit locuri decat in spate. Entuziasmul nostru panoramic s-a dus dracului
- drumul e relativ scurt (43 km) si totusi trecem prin trei tari diferite: Croatia, Slovenia si Italia
- la iesirea din Croatia a fost lejer: vamesul s-a urcat in autobus, s-a uitat la mutrele noastre, comparandu-le superficial cu cele din pasaport.
- in schimb, la vama slovenilor lucrurile s-au schimbat. Vamesii ne-au invitat pe toti sa coboram si sa trecem (cu bagaje) printr-o incapere. Majoritatea calatorilor erau croati si-au aratat la ghiseu doar buletinul. Am crezut ca functioneaza si in cazul nostru (stiti voi, tam-tam'ul calatoresti in tarile UE doar cu bulietinul). Vezi sa nu! Ne-a cerut pasapoartele, le-a verificat pe calculator, ne-a intrebat unde mergem si apoi ne-a trimis la colegul lui sa ne verifice bagajele. Aveam si noi o borseta + o punga cu 3 sandwich'uri, o sticla de apa si un aparat foto). I-am aruncat un "just some personal stuff" si ne-a lasat sa plecam fara sa mai bage un ochi prin plasa. N-a fost un big deal, dar m-am simtit discriminat fata de restul calatorilor croati care, pana la urma nici macar nu sunt inca in UE. In fine...
- abia ce-am trecut prin Koper (Slovenia) c-am si ajuns la vama italiana. Totul a decurs ca la croati, fara batai de cap ori dat jos din autocar
- la 8:30 am ajuns in autogara din Trieste; primul lucu a fost sa ne interesam ce legaturi avem inapoi spre Umag - din pacate singurul bus porneste la 13:30, mult prea devreme
- autocare spre Venetia n-am vazut, asa c-am mers 50 de metri mai incolo, la gara: Trieste Centrale.
- ne-am pus la rand si-am luat bilete la primul tren (si cel mai scump! - 11 euro/pers), desi trenuri erau din ora-n ora spre Venetia. Dar cum sa stai sa atepti un alt tren, cand sufletul si ochii abia astepta sa descopere minunatiile orasului pe apa?
- tanti de la bilete ne-a atentionat: prior taking the train you have to stamp those tickets. Buuunn. Ne ducem noi pe peron si cautam respectivele aparate de compostat. Nici urma de ele. Conductorul era gata de-a da drumul la tren. I-am aratat biletele, am schitat un gest cum ca ar trebui compostate si-am dat din umeri; amabil a venit cu noi la intrarea pe peron si ne-a aratat masinariile: fixate in perete, cam de dimensiunile unei cutii de Jacobs. Apoi fuga-fuguta la trenul care era pe punctul de-a pleca (08:56)
- gata. Suntem in tren. Interiorul e superb si bate la fund sagetile noastre albastre: aer conditionat, afisaj electronic, priza pt laptop sau tel mobil, mufa pt casti si posturi de radio ca-n avion, in difuzoare o voce calma te anunta din timp ce statie urmeaza, reamintindu-ti sa nu iti uiti bagajele in tren (!!!). O adevarata de incantare. Si era clasa a II-a
- la 10:30 suntem in Venezia Mestre (adicatelea gara continentala). De aici luam alt tren ce ne va duce, parcurgand un lung pod, in Venezia St. Lucia (zona vazuta de sus via Google Maps)
- la 10:40 ajungem la destinatie. Sunt extrem de multi turisti si coada la bagaje e kilometrica. Din fericire n-avem de lasat vreun bagaj
- cumparam un ghid turistic ("Venice in one day" - ceva de genul asta) si ne aventuram in furnicarul de oameni. In fata garii incepe deja aventura: canale, poduri si stradute inguste.
- am zis ca e naucitor de cald si aglomerat?
- harta din ghidul turistic devine nefolositoare: nu sunt trecute toate stradutele. Asa ca suntem nevoiti sa cumparam alta mult mai detaliata, cu indici si numele tuturor strazilor (asa-i ca seamana cu un peste?)
- aici n-ai sa gasesti altceva in afara de biserici, restaurante scumpe, gondole si magazine de suveniruri incarcate pana la refuz de masti sau sticla de murano
- stradutele sunt care mai de care mai intortocheate, mai inguste si mai aglomerate; aici te simti exact ca si intr-un labirint pe care nu-l cunosti
- intr-un final am ajuns in piata San Marco; ne-am delectat privirea cu Basilica San Marco, Palatul Ducal, Turnul Orologiului (virtual tour si explicatii in format mp3)
- in fata basilicii (ca si la gara) era o coada imensa; ti-ar fi trebuit cam 3-4 ore de stat in soare ca sa ajungi sa. La fel si cu Palatul Ducal. Asa ca ne-am multumit sa le admiram pe dinafara si sa ne jucam cu porumbeii ce te baga in seama atata timp cat le dai seminte (don't worry: se vand si asa ceva in piata)
- e foarte cald (cred ca am mai scris asta) si ai impresia ca te topesti sub soarele nemilos; degeaba am infulecat noi cateva portii de inghetata la cornet. Am incercat sa ne racorim si altfel: ne-am dus sa ne bagam picioarele in apa, langa gondole.
- mi-as fi dorit sa ajungem in Murano (desi ma calca pe nevri produsele de aici) sau macar in insula San Giorgio Maggiore; din pacate intr-o jumate de zi nu apuci sa faci prea multe. A trebuit sa ne multumim cu plimbarile prin Venetia
- dupa ce ne-am odihnit picioarele (si mintea) intr-un parculet plin de verdeata, am hotarat ca e timpul sa pornim spre gara
- n-am consultat harta (ne-am crezut atot-stiutorii). Asa ca dupa 10 minute de mers (pe stradute cu multe fundaturi) ne-am trezit in capatul diametral opus al insulei, la biserica San Pietro di Castello. Am tras un fuck! printre dinti, am consultat de data asta cu atentie harta si am pornit-o indarat spre gara
- in zona Cannaregio, printre magazinele ce te sufoca cu atatea oferte de suveniruri, am gasit ceva interesant: un magazin de sapunuri cu un slogan interesant: when in doubt, take a bath. Inca de la intrare te izbeste in nari amestecul placut de miresme. Produce si vinde toate formele, culorile si marimile de sapun. Plus ca au si un site unde va puteti delecta cu multe alte imagini. Mi-a placut mult de tot
- in rest, terase, restaurante si pizzerii la tot pasul; doar una a reusit sa ma impresioneze prin marimea pizzei oferite (nu era doar decor); ne-am cumparat un produs gen calzone, cu mozzarella si ciuperci din belsug. Orgasm culinar, nu alta!
- ajunsi la gara facem o ultima poza cu orasul si apoi fuga-fuguta la information tourist office sa ne interesam cam ce mijloace de transport am aveam spre Croatia; am luat in calcul inclusiv vaporasul, dar se pare ca au preturi exorbitante: 50 euro one-way si merg doar o data pe saptamana (adica maine). Asa ca ne-am intors resemnati la varianta tren+bus
- ora 17:00: ne punem la rand la ghiseu (automatul de bilete era stricat);
- dupa cam 25 de minute cumparam biletele (trenul de 17:10 s-a dus deja) si asteptam urmatorul tren spre Trieste (18:10)
- inauntru e-o aglomeratie infioratoare (si ne-am urcat cu mult inainte de a porni) si e groaznic de cald (doar unele vagoane au o tentativa de aer conditionat).
- pe la 20:15, dupa 2 ore de calatorit in conditiile descrise mai sus, ajugem in Trieste; gara pare pustie, lipsita de oameni iar in autogara s-au inchis toate casele de biletele. Oricum singurul bus spre Umag e cel de la 13:30, asa ca suntem nevoiti sa dormim in Trieste ("na-ti-o franta ca ti-am dres-o!" - vorba lui Creanga)
- am cautat un hotel mai modest, de 1-2 stele, pe considerentul ca n-are rost sa dau jumate din bugetul concediului pt o singura noapte. Hotelurile de 3*** costa undeva intre 90 si 170 de euro.
- tot ce era medium hotel (2**) era full: camere rezervate pentru participanti la nu-stiu-ce conferinta, iar "bombele" de 1 stea aveau preturi exact ca si cele de 2** (incepand de la 50-60 euro)
- asa ca, dupa foarte-foarte multe cautari am reusit sa gasim o ultima camera libera la un hostel de 2** la 700m de gara. In plus, exact inaintea noastra sosise un alt cuplu, niste pustani din oras care probabil aveau nevoie de-un loc unde sa si-o puna; s-au uitat la noi (si la moacele noastre obosite), au purtat un dialog in care au folosit de cateva ori cuvantul stranieri, au zambit timid si ne-au zis intr-o engleza fluenta: even we were here first, the room is yours because you're away from your home and we're locals.
- le-am multumit si-am luat ultima camera disponibila: 63 EURO/noapte, far mic dejun. Alternativa unei nopti in gara (obositi si transpirati dupa o zi de mers) ar fi fost crunta
- camera nr. 23 e draguta, are TV, apa calda si prosape curate; pacat ca nu mai tin minte cum se numeste hostelul
- dupa dush, adormim instantaneu in patul incapator si confortabil
18 iulie 2007
- ne trezim pe la 8:30, mancam ultimul sandwhich si, pt ca avem timp liber pana la amiaza, hotaram sa vedem orasul, dotati cu o harta primita la unul dintre hotelurile ce nu mai aveu locuri. Nu ca nu l-am fi vazut aseara cand cautam disperati o cazare, dar acum totul e altfel
- am urcat la citatela (fortareata?) ce pare a fi centrul istoric al orasului. Acelasi efort depuns ca si pe dealul Gellert in Budapesta; ajunsi sus am gasit totul inchis si in reparatii; nu ne-a ramas decat se ne odihnim la umbra, pe o banca din vecinatatea zidurilor
- tot aici si acum am intalnit taranul din Trieste, un individ care-si spala camasa in public, fara nicio jena
- am mai stat pentru cateva poze panoramice (cu marea si orasul) si am pornit incet spre autogara; ne-am luat bilete si la 13:30 am pornit cu busul spre Umag
- la vami n-au fost probleme: vamesii doar s-au uitat in treacat peste pasapoarte (inclusiv la sloveni) si dupa-amiaza am ajuns teferi si nevatamati la destinatie. Calatoria de-o zi la Venetia se transformase intr-una de doua zile
- totusi, am reusit sa prindem si ceva plaja + ca trebuie sa ma tin de cuvant si sa o invat sa inoate (cateva ore de relaxare in mare)
- dupa o runda de negocieri la una din agentii, reusim sa obtinem un mic discount (40 kune/persoana) pentru excursia de maine cu vaporasul: "Fish Picnic"
- va urma -
Venetia
RăspundețiȘtergereeste poate cel mai deosebit oras din Europa. Iar in timp ce
Carnavalul din Venetia este in desfasurare, animatia atinge cote maxime.
Cazarea in Venetia in timpul carnavalului poate fi insa o problema...dar poti cauta
cazare ieftina in orasele din apropiere :D
Salut, super ghidul tau, cat se poate util pentru oricine se documenteaza despre aceste destinatii. As vrea sa mentionez blogul pe site-ul meu, dedicat in intregime subiectului vacante, www.AmFostAcolo.ro, in sectiunea "Blog Vacanta". Daca consideri util ca blogul tau sa apara acolo, te rog contacteaza-ma pe adresa de mail cornel [-@-] amfostacolo.ro.
RăspundețiȘtergere