In definitiv, romania* ramane o tara scarbavnica, o tara de smecherasi wannabe, de tepari, de birocrati, de... casnice, pesnionari si someri, traind laolalta pe spinarea celor cateva milioane de muncitori. O tara cu false valori, cu demagogii ("votati-ma pe mine"), cu cozi & spagi. O struto-camila handicapata, semanand periculos mult [metaforic vorbind] cu supravietuitorii Cernobyl'ului. O tara in care EU'ul (nu, nu... nu Uniunea Europeana) primeaza sub diferite morfisme si arome sociopate. O tara a indiferentismului in care facem -totusi- campanii umanitare fiindca e trendy si da bine la imagine. O tara asemeni unei mancari sleite (ori unei bolnave de sifilis) de care ti se face sila. O tara in care fiecare fura/distruge cum se pricepe mai bine, in armonie feng-suiana cu statul. O tara scheletica si bine mulsa, pusa sa ranjeasca tamp prin gardul tranzitiei putinilor turisti si investitori rataciti pe plaiurile mioritice. O tara in care ti se face face lehamite sa mai traiesti, sa respiri, sa gandesti.*Da, o romanie cu "r" mic.
Toate campaniile sunt pretexte pentru cate un concert nou :P
RăspundețiȘtergereAsa o fi,dar daca nu iti convine ce te retine aici?
RăspundețiȘtergerePuterea obisnuintei si... comoditatea + o mana de prieteni.
RăspundețiȘtergere