File calatoare

Azi mi s-a inapoiat o carte imprumutata. Titlul? N-are nici o importanta...

De obicei, in biblioteca mea cartile respecta regula sensului unic (adica doar intra, nu si ies).

Cu toate astea, se mai fac [din cand in cand] si exceptii, mai ales pt prieteni devotati si vechi.

Recunosc... imi era dor de formele ei, de filele albe si bine legate ce te imbie instantaneu la o lectura prelungita. Imi era dor sa o rasfoiesc, cu creionul si caietul de notite alaturi. Asta voiam doar sa spun/scriu: [re]intoarcerea ei a mai [re]intregit cu o bucatica ciudatul puzzle interior.

E atat de minunat sa ai o biblioteca numai si numai a ta si trist in acelasi timp cand nu-ti gasesti ragazul zilnic de a te cufunda in tainele ei.

Eu sper insa intr-o batranete lunga..
(mda! Vise de om muritor... insa toti avem dreptul sa [le] visam.)