Am imboldul de a scrie.
Mana insa ramane imobila & incapatanata, sprjinindu-se nauc pe tastatura. Azi ar fi trebuit sa scriu inca ceva pt delectarea mintii celor care nu vor citi [poate] vreodata aceste randuri.
Dar am obosit. Da. Vreau pur si simplu sa apas tastele la intamplare, ca o exorcizare... Sa scriu lucruri care vin din subconstient si care ar vrea sa iasa la iveala. Sa delirez... verbal.
Nu vreau sa mai stiu de ceva. Aparent, se apropie o noua criza existentiala. Sunt trist si NU sunt mandru de asta. Oamenii mi-au zis ceva despre mitul [fals?] al independententei pe care aparent [li] se pare ca il propovaduiesc. Nu propovaduiesc... sunt pur si simplu satul de existenta asta. Zilele imi trec una cate una, fara a lasa ceva concret in urma. E ca si cum te-ai uita tot timpul la TV, iar finalitatea ta este ZERO. "Daca ziua ta nu are rod, ea nu este si tu nu esti” – spunea in una din cartile sale Constantin Noica). Domnul din spate: nu mai insistati! Nu pot sa imi aduc aminte exact titlul cartii.
Seara asta, mergand spre casa am descoperit inca ceva: zilele imi trec exact ca si ritmul de pasi: Luni, Marti, Miercuri... Picioarele continua sa mearga [incapatanate] inainte ... Joi, Vineri, Sambata... Au trecut deja 2 saptamani de... pasi. Nu-am simtit nimic, decat un gol imens si un regret in urma, gandind nostalgic la momentul 0 al pasilor. Miercuri, Joi, Vineri... Nu ma pot opri. Trebuie sa merg spre casa. Mai fac cateva “saptamani de pasi” Avea dreptate Noica... “ziua ta nu are rod...”
Legat de lucrurile astea, am mai gasit [ de data asta, pe net] cateva citate ale filozofului care se potrivesc perfect conjuncturii de fata. Imi permit sa le reproduc exact asa cum le-am citit:
E deja intuneric. Pe coridor se aud zgomote infundate si voci de copii. Apoi, dupa cateva secunde de tacere, o batatie insistenta la usa. Deschid: "Primiti cu helauiinu’ ???". Niste pustani de clasa a IV-a [sau a V-a] umbla cu o masca de carton stramb taiata si prost colorata, incercand cu niste efecte speciale [lanterne] implementarea autohtona a renumitei sarbatori americane. Zambesc tamp [ma gandeam in alta parte] si inchid usa.
Auzi tu la ei: "Primiti cu helauiinu’ ???".
["Swit Gizas" !!!]
Mana insa ramane imobila & incapatanata, sprjinindu-se nauc pe tastatura. Azi ar fi trebuit sa scriu inca ceva pt delectarea mintii celor care nu vor citi [poate] vreodata aceste randuri.
Dar am obosit. Da. Vreau pur si simplu sa apas tastele la intamplare, ca o exorcizare... Sa scriu lucruri care vin din subconstient si care ar vrea sa iasa la iveala. Sa delirez... verbal.
Nu vreau sa mai stiu de ceva. Aparent, se apropie o noua criza existentiala. Sunt trist si NU sunt mandru de asta. Oamenii mi-au zis ceva despre mitul [fals?] al independententei pe care aparent [li] se pare ca il propovaduiesc. Nu propovaduiesc... sunt pur si simplu satul de existenta asta. Zilele imi trec una cate una, fara a lasa ceva concret in urma. E ca si cum te-ai uita tot timpul la TV, iar finalitatea ta este ZERO. "Daca ziua ta nu are rod, ea nu este si tu nu esti” – spunea in una din cartile sale Constantin Noica). Domnul din spate: nu mai insistati! Nu pot sa imi aduc aminte exact titlul cartii.
Seara asta, mergand spre casa am descoperit inca ceva: zilele imi trec exact ca si ritmul de pasi: Luni, Marti, Miercuri... Picioarele continua sa mearga [incapatanate] inainte ... Joi, Vineri, Sambata... Au trecut deja 2 saptamani de... pasi. Nu-am simtit nimic, decat un gol imens si un regret in urma, gandind nostalgic la momentul 0 al pasilor. Miercuri, Joi, Vineri... Nu ma pot opri. Trebuie sa merg spre casa. Mai fac cateva “saptamani de pasi” Avea dreptate Noica... “ziua ta nu are rod...”
Legat de lucrurile astea, am mai gasit [ de data asta, pe net] cateva citate ale filozofului care se potrivesc perfect conjuncturii de fata. Imi permit sa le reproduc exact asa cum le-am citit:
"...astfel incat faptele ca si iubirile noastre sa aiba sens si ca ziua noastra sa tina”.
"Cand ai sa fii in ordinea ta, omule? Cand ai sa faci din fiecare ceas un pas si din pasii zilei tale un mers, si nu o impleticire?"
"Daca ziua ta nu are rod, ea nu este si tu nu esti".
"Multumeste si zilei care nu ti-a dat nimic".
"Inainte de a adormi, spune veghei: “pastreaza pentru maine ce nu mi-ai dat azi".
E deja intuneric. Pe coridor se aud zgomote infundate si voci de copii. Apoi, dupa cateva secunde de tacere, o batatie insistenta la usa. Deschid: "Primiti cu helauiinu’ ???". Niste pustani de clasa a IV-a [sau a V-a] umbla cu o masca de carton stramb taiata si prost colorata, incercand cu niste efecte speciale [lanterne] implementarea autohtona a renumitei sarbatori americane. Zambesc tamp [ma gandeam in alta parte] si inchid usa.
Auzi tu la ei: "Primiti cu helauiinu’ ???".
["Swit Gizas" !!!]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu