sâmbătă, ianuarie 20, 2007

Jurnaul unui batran nebun

Inca de la sfarsitul anului trecut am remarcat cartile de la Editura Univers, oferite impreuna cu ziarul Cotidianul in fiecare zi de miercuri. In special Lumea Sofiei, dar si Mic dejun La Tiffany m-au convis sa raman aproape de viitoarele titluri din colectie, ajunsa acum la numarul 17: Jurnalul unui batran nebun, carte semnata de japonezul Junichiro Tanizaki si pe care ramasesem dator sa v-o prezint mai pe indelete. Asadar...
Personajul central e Utsugi, un batranel bolnavicios de 77 de ani, care-si asterne gandurile sub forma unui jurnal. Parcurgand randurile scrise, devenim martori ai unei societati japoneze postbelice, dar mai ales a bizarelor dorinte erotice ale personajului. Revenindu-si treptat in urma unui atac cerebral, se simte atras tot mai mult de Satsuko (sotia fiului sau). Astfel, urmarind in ascuns sa-i faca toate capriciile, se va indeparta treptat de familie, mai ales ca tanara femeie ii ingaduie anumite libertati cu trupul ei: sarutatul picioarelor si alte atingeri ce duc mai mult cu gandul la fetis decat la o relatie sexuala normala. Cu siguranta aceste deviatii dau personajului epitetul din titlu: nebun. Insa batranul nu e neaparat exponentul nebuniei (in sensul pe care-l cunoastem noi) - ci e mai degraba consumat de dorinte bizare si de o moarte pe care-o simte tot mai aproape. Relatia Utsugi-Satsuko, desi stranie, aduce diverse avantaje ambilor: fata, in schimbul unor favoruri materiale, ii ingaduie tot felul de lucruri.
E-o carte oarecum stranie si din ceea ce-am citit pana acum apreciez nu neaparat fanteziile, cat mai ales universul si ideile unui batran, descrise cu acuratete de autor.

Si daca tot vorbeam de colectii, iata si cateva lucruri pozitive si de apreciat la aceste volume:
- iti fac cunostinta cu autori celebri, dar practic necunoscuti la noi de publicul larg, intoxicat de atata Coelho si Dan Brown.
- au un format mic si comod (cartea de pe noptiera), bune de purtat la serviciu si de citit in timul liber.
- cu mici exceptii, cartile nu depasesc 150 de pagini, arhisuficiente pana la urmatoarea aparitie de miercuri.
Asadar, si pe aceasta cale tin sa le multumesc celor de la Cotidianul pentru unica initiativa de acest fel in presa romaneasca. La mai mare!

Un comentariu:

  1. Saptamana asta am terminat si eu cartea. Eu nu citesc cartile de la Cotidianul in ordinea in care apar. Mi s-a parut si mie foarte ok aceasta cartulie si o sa ii fac si eu o recenzie in urmatoarele zile. Spun insa aici la tine, ca nici mie nu mi s-a parut nebun batranul. Poate si-a autoadresat acest apelativ pentru ca fetisurile si gandurile ce il incercau i-ar fi adus o judecata prea aspra din partea cunoscutilor si chiar din partea cititorilor jurnalului (pe care nu si-i doreste). Pentru ca tot ce nu intelegem ni se pare anormal. ;)

    Off-topic: Imi place ca de multe ori cand dau search pe google dupa vreo carte, gasesc cate un articol de al tau. ;)

    RăspundețiȘtergere