Hajduszoboszlo cu ceva peripetii

Satul de jegul, nesimtirea si preturile astronomice din turismul intern, m-am orientat spre oferetele din ograda vecinilor: Hajduszoboszlo. Pentru cine nu stie despre ce e vorba, Hajduszoboszlo e un soi de Baile Felix, insa muuuult mai bine pus la punct.

Vineri
Am ajuns in Oradea si-am apucat sa facem doar o repriza de shopping in Lotus (te poti pune contra femeilor cand vine vorba de haine?). Evident ca n-am mai reusit sa ajungem in timp util si prin Real (sau Metro) ca sa aprovizionam cu niscaiva butoiase de Heineken. C'est la vie!

Sambata
Pornim cu 2 masini spre Hajdu. Totul e ok. La radio se vorbeste de vreme caniculara in Campia de Vest. Nu stiu daca mai are rost sa o spun inca o data, dar ungurii au niste drumuri foarte bine puse la punct. In jur de ora 9:30 AM (ora lor) am ajuns in statiune. Primul lucru pe care-l observi e atmosfera de liniste si relaxare. Alt aspect ce m-a surprins placut: nu exista pet'uri, pungi de plastic sau alte gunoaie aruncate aiurea pe strazi, trotuare sau in parcuri. Foarte multe masini cu numere de Romania: BH, SM, SJ, BN, dar si Bucuruesti, SB, BV, HD. In completare o sumedenie de polonezi si, bineinteles ungurii. N-am rezervat nimic. Am mers la plezneala. Oricum, pentru o noapte cam toti cu care am vorbit au strambat din nas. Sansa a facut sa intalnim -pe una dintre stradute- un mosneag barbos, calare pe-un scuter. Cauta clienti pentru cazare. I-am spus cati suntem si a zis ca e OK. L-am urmat pana la o vila pe o straduta linistita. Pentru 3500 forinti/pers (aprox. 52 lei) a fost de acord sa ne puna intreaga incinta la dispozitie: camere mari, luminoase, curate, bucatarie, TV satelit si multa-multa liniste.
Am despachetat si am luat-o repejor spre bazine. Biletul de intrare costa 1200 forinti/pers/zi (aprox. 18 lei). Daca vrei acces si in Aqua Park (9 tobogane uriase free to use) mai scoti din buzunar inca 2700. Eu am zis pas la adoua varianta. In strandul simplu ai o diversitate de bazine: cu apa rece, termala, cu bule, bazin olimpic, plaja mediteraneana, bazin cu tobogan etc. Poti intra in oricare fara a mai plati ceva. Din pacate statiunea e foarte aglomerata si daca nu vii inainte de 10, cam slabe sansele sa mai prinzi un sezlong liber sau macar un petec de pamant.
Ne-am asezat aproape de intrarea in Aqua Park, pe marginea bazinului cu tobogan albastru. Aici lume destul de putina. In curand aveam sa aflu si motivul: apa era destul de rece, plus ca in zona sufla un vanticel ce facea sa-ti cam tremure pielea pe tine. Am mers si pe la celelalte bazine. In doi. Ceilalti s-au multumit sa leneveasca la soare cu o bere in mana. Apropos de bere: n-as fi crezut ca o sticla de Heineken ma va costa atatea peripetii. Adica: ma duc si eu ca omul sa imi iau o bere. Ma pun la umbra pe o banca sa o beau. Intre timp mi se face pofta de-o balaceala. Iau berea ramasa, o ascund sub prosoape (sa stea rece) si ma duc sa-mi vad de treburi: pleosc in apa (ca sa vezi ce grija ma avut de bere!). Din pacate am uitat pe banca ce era mai important: portmoneul cu toate actele: buletin, permis de conducere, carduri, bani, bonuri de masa si biletele de intrare pentru a doua zi. Dupa vreo doua ore de balaceala si de vizitat si alte bazine imi aduc aminte de portmoneu. Cauta in rucsac, nimic! In buzunarele de la pantaloni, nimic! In apropiere, nimic! Mi-am adus aminte ca l-am lasat pe banca. Am cautat in zadar in toata zona respectiva: nimic! Resemnat si scarbit de intreaga poveste, m-am indreptat spre iesire, cu gandul sa ajung acasa cat mai repede si sa trag o betie. Apoi mi-am adus aminte ca n-am pe ce-mi cumpara. Fuck! La poarta strandului vad 2 militieni. Ok, e de bine, zic in sinea mea. Ma duc la aia:
- Do you speak english?
- Nem!
- ..romanian? (incerc eu disperat)
- Nem!
- Problem. Passport, Kaput!
Nicicum n-am reusit sa-l fac sa priceapa ce probleme am. Ala o tinea intr-una cu "nem tudom"-ul lui in timp ce militianul #2 a disparut subit, ca magaru-n ceata. O blondina de la caserie pare sa inteleaga care e problema. Imi explica prin semne ca trebuie sa ma duc la politie. "Harom Semafor. Politia" Adicatelea o iau frumusel pe "ulita" principala, trec de 3 semafoare si trebuie sa gasesc sediul politiei. Buuun tanti. O iau frumos la pas prin canicula. Strada e pustie iar cladirea politiei are o ditamai poarta de lemn si un minuscul interfon. Taaarrrr... NIMIC! Mai sun o data:
- Anybody home?
- Igen?
- I'm a tourist. I've lost my documents & my money at the spa.
- Moment!
Dupa 2 minute apare o grasuna in unifoma. Pricepe (si vorbeste!) bine engleza. Rasuflu usurat. Dupa ce-i povestesc ce-am patit vad pe mutra ei c-o sa fie extrem de neplacut sa ajung inapoi in Romania fara acte. Totusi, ma pune sa imi scriu numele, adresa, data nasterii si alte cateva date pe o foaie de hartie. Incepe sa le treaca tacticos pe un formular care -bineinteles- e in ungureste. Atept. Intre timp suna telefonul: "Igen". Mai povesteste ea ce povesteste, se uita la mine, zambeste, ma intreaba daca am avut si un card SensiBLU inauntru. Ii zic ca da. Iar mai vorbeste. Incep sa ma simt putin mai bine. Clar l-a gasit cineva. Nu ma astept sa-mi recuperez banii. Macar actele. Grasuna pune receptorul jos, cheama pe un alta coleg (grasun si asta). Si mustacios pe deasupra. Ma roaga sa il urmez. Ma va duce inapoi la strand si o sa recuperez totul. Cel putin asa m asigura tanti. Zambesc larg si ii zic din toata inima un KOSONOM SEIPEN (adicatelea "multam' fain", pe ardeleneste). Nu-i prea suport eu pe unguri, dar la faza asta mi-a venit s-o pup. Viata mea incepe sa semene cu un film. Ma dau cu masina politiei, stand confortabil pe bancheta din spate. Grasul transpira abundent. Impute toata masina cu transpiratia lui. Suport cu stoicism. Ma uit aiurea pe strazi. Nu conversam. N-avem ce. El nu stie engleza iar la cata maghiara stiu, n-as fi in stare sa leg mai mult de trei cuvinte. Ajungem la directiunea strandului. O alta tanti la fel de binevoitoare da niste telefoane. Imi intinde receptorul: o voce feminina imi spune clar intr-o romaneasca impecabila: Asteptati acolo 6 minute. Va veni cineva. Ii multumesc si inchid. Astept. Cele 6 minute mi-au parut 2 ore. In final apare un individ cu portofelul meu in mana. Ne intalnim. Extrage buletinul, imi cere sa ii spun cum ma chiama. Turui pe nerasuflate toate datele, inclusiv seria si CNP'ul. In romaneste. Evident ca ala nu intelege o boaba. Ii explic (tot prin semne) cati bani trebuie sa am: lei, forint, euro, carduri & bonuri de masa. Ma crede si imi da ravnitul obiect. In jur totul devine mai insorit. Ranjeste si el: "Happy End". Am vrut sa-l rasplatesc. N-am marunt (in euro) iar in forinti mai am o suma ridicol de mica: o bancnota de 200. Nici macar de-o bere. Ma simt penibil ca nu am sa ii dau ceva, acolo. Zambeste. Ne luam la revedere si ii multumesc inca o data. Inca ma simt aiurea ca nu i-am dat bani.
Seara ne-am plimbat putin prin oras si am luat de mancare pentru dimineata. Credeam ca va fi o noapte alba. Sperante desarte. Ajunsi acasa, cam toti au tras la somn. Iar de unul singur berea n-are niciun gust.

Duminica
Sunt matinal. E ora 7 la noi. La ei e 6. Incerc sa mai dorm putin. Parca si pasarelele canta altfel la ei: mai melodios. Dar si tantarii. Adio somn. Dupa micul dejun stau si atept sa se trezeasca si restul. La 9:30 vine mosul si ii predam camerele. Asta nu stie decat germana, dar totul e in regula. Plecam. Parcam masinile in fata strandului si intram la inca o tura de balaceala, intrerupta de-o mancare la un local ieftin si bun, gen impinge-tava.
E al naibii de cald. Daca n-ar trebui sa plecam, as sta in bazinul cel mai rece pana la ora inchiderii. Stau cu apa pana la gat si simt cum transipr, cum soarele intra prin apa, prin mine.. E groaznic de cald si trebuie sa pornim indarat spre Oradea iar de acolo spre casa. Totul a fost ok, mai putin faptul ca am nadusit ca niste porci in Opelul cu scaune de piele si fara AC. Parca tot mai bine era in masina politiei...